jarcă definitie

2 intrări

7 definiții pentru jarcă

JÁRCĂ, jărci, s. f. (Reg.) Piele de oaie (în stare proastă); p. ext. oaie bătrână și slabă. – Et. nec.
JÁRCĂ, jărci, s. f. (Reg.) Piele de oaie (în stare proastă); p. ext. oaie bătrână și slabă. – Et. nec.
járcă (reg.) s. f., g.-d. art. jắrcii; pl. jărci
járcă s. f., g.-d. art. jărcii; pl. jărci
JÁRCĂ jărci f. 1) Oaie bătrână și slabă. 2) Piele de oaie de proastă calitate. 3) Cojoc vechi și jerpelit. /Orig. nec.
járcă f., pl. jărcĭ (var. din jarchină și harchină). halcă, bucată rupă de carne ș.a. Jarchină. Pelcea, hîrșie (Mold. Rev. I cRG. 14, 42). Oaĭe bătrînă cu lînă jărcănită. Iron. Pele vie (ca vgr. dérma, pele, d. déro, jupoĭ). V. spîrc.
JARCĂ subst. „piele de oaie”. 1. – poreclă dată unui cojocar (Sc). 2. Jarca, G., ard. (Met 284). 3. Jărca b. (17 B I 229).

jarcă dex

Intrare: jarcă
jarcă substantiv feminin
Intrare: Jarcă
Jarcă