japlán V. zaplan.

jăplán V. zaplan.

zaplán m. (cp. cu zablăŭ 1 și cu slav. za, dincolo, și planina, munte, adică „de peste munțĭ”). Om înalt și robust (vlăjgan, zdrahon, zaporojan, hojmalăŭ). – În Munt. est. jăplan, la Zanf. (Miriță, XII japlan. – Fem. -ncă, pl. e. V. julan.