JÁPIU, japiuri, s. n. (Reg.) Așternutul de sub șa; pătură.

JÁPIU s. v. cioltar, șabracă, valtrap.

jăpíu, jăpíi, s.m. (reg.) 1. găman, mâncău. 2. ciocoi.

japiu n. Tr. ibâncă. [Origină necunoscută].

japiu s. v. CIOLTAR. ȘABRACĂ. VALTRAP.

JAPIU cf. subst. japiu „ibîncă” și jăpiu „găman” (DLR). 1. Japiul 1598 (Glos); Jăpiescul, R., 1652 (Sd XIX 86). 2. Cf. Jeapiecu (sic) (Isp IV1). V. și Jep și Jip.