japiță definitie

9 definiții pentru japiță

JÁPIȚĂ, japițe, s. f. Bucată de lemn sau de fier îndoit, așezat deasupra proțapului și formînd scobitura în care se prinde jugul.
JÁPIȚĂ, japițe, s. f. Bucată de lemn sau de fier îndoit, așezat deasupra proțapului și formând scobitura în care se prinde jugul. – Bg. žabica „broscuță”.
jápiță s. f., g.-d. art. jápiței; pl. jápițe
jápiță s. f., g.-d. art. jápiței; pl. jápițe
JÁPIȚĂ s. (TEHN.) cătușă, (reg.) proțăpel. (~ la jug.)
japiță f. bucată de lemn de d’asupra proțapului în care se pune jugul. [Origină necunoscută].
jápiță (vest) și jámpiță (est) f., pl. e (cp. cu germ. zug, șir, alaĭ, trăsură, și spitze, vîrf, și cu bg. žabica, broscuță). Adausu de deasupra proțapuluĭ pin care trece ciocîlteu și care ține jugu. – (Forma jap- în rev. I Crg. 3, 89 și Răsadu 1, 30).
JAPIȚĂ s. (TEHN.) cătușă, (reg.) proțăpel. (~ la jug.)
JÁPIȚĂ (< bg.) s. f. 1. Piesă de lemn sau de fier montată deasupra părții din față a proțapului, pentru a permite articularea jugului cu proțapul. 2. (Peior.) Persoană fără caracter.

japiță dex

Intrare: japiță
japiță substantiv feminin