jandarmerie definitie

11 definiții pentru jandarmerie

JANDARMERÍE, jandarmerii, s. f. Poliție militară care are sarcina de a păzi și de a menține ordinea. – Din fr. gendarmerie.
JANDARMERÍE, jandarmerii, s. f. Poliție militară care are sarcina de a păzi și de a menține ordinea. – Din fr. gendarmerie.
JANDARMERÍE, jandarmerii, s. f. Corp de armată în regimul burghezo-moșieresc, însărcinat în special cu paza și cu menținerea ordinii la sate.
jandarmeríe s. f., art. jandarmería, g.-d. art. jandarmeríei; pl. jandarmeríi, art. jandarmeríile
jandarmeríe s. f., art. jandarmería, g.-d. art. jandarmeríei; pl. jandarmeríi, art. jandarmeríile
JANDARMERÍE s.f. Poliție militară. [Gen. -iei. / cf. fr. gendarmerie].
JANDARMERÍE s. f. poliție militară care menține siguranța publică. ◊ localul în care își are sediul (< fr. gendarmerie)
JANDARMERÍE ~i f. (în unele țări) Poliție militară care se ocupă de supravegherea menținerii ordinii și a securității publice. [G.-D. jandarmeriei] /<fr. gendarmerie
jandarmerie f. corp militar însărcinat cu paza liniștei și siguranței publice: jandarmerie rurală.
* jandarmeríe f. (fr. gendarmerie). Corpu jandarmilor. Cazarma jandarmilor.
JANDARMERÍE (< fr.) s. f. Poliție militară la sate, având în trecut sarcina de a păzi și de a menține ordinea. Desființată de regimul comunist, a fost reînființată în 1990, cu atribuții lărgite, fiind, alături de poliție și de gardienii publici, instrumentul de menținere a ordinii publice, atât la orașe cât și la sate.

jandarmerie dex

Intrare: jandarmerie
jandarmerie substantiv feminin