jalbă definitie

17 definiții pentru jalbă

JÁLBĂ, jalbe, s. f. (Pop.) Plângere, reclamație (făcută în scris). ◊ Expr. (Fam.) A umbla (sau a merge, a veni etc.) cu jalba în proțap = a cere insistent (și ostentativ) un drept sau o favoare. [Pl. și: jălbi. – Var.: jálobă s. f.] – Din sl. žalĭba. Cf. bg. žalba.
JÁLOBĂ s. f. v. jalbă.
JÁLBĂ, jalbe, s. f. (Pop.) Plângere, reclamație (făcută în scris). ◊ Expr. (Fam.) A umbla (sau a merge, a veni etc.) cu jalba în proțap = a cere insistent (și ostentativ) un drept sau o favoare. [Pl. și: jălbi. – Var.: jálobă s. f.] – Din sl. žalĭba. Cf. bg. žalba.
JÁLOBĂ s. f. v. jalbă.
JÁLBĂ, jalbe, s. f. (Învechit și arhaizant) Petiție scrisă adresată unei autorități; plîngere, reclamație. Cîștiga binișor din jalbele oamenilor, fiindcă lucra mai ieftin, mai repede și chiar mai bine ca notarul. REBREANU, I. 82. Le-a făcut o jalbă lungă. NEGRUZZI, S. I 280. ◊ (Adesea în legătură cu verbul «a da») Am să mă plîng... să dau jalbă. COȘBUC, P. I 89. Dar, după o lungă vreme... Jalbă cîinele a dat. ALEXANDRESCU, P. 70. ◊ Expr. (Familiar; ironic sau glumeț) Cu jalba în proțap = cu reclamații ostentative și zgomotoase pentru orice nemulțumire, cît de mică. – Pl. și: jălbi (VISSARION, B. 375). – Variantă: jálobă (ALECSANDRI, T. 528, NEGRUZZI, S. I 225) s. f.
JÁLOBĂ s. f. v. jalbă.
jálbă (pop.) s. f., g.-d. art. jálbei; pl. jálbe
jálbă s. f., g.-d. art. jálbei; pl. jálbe
JÁLBĂ s. v. cerere, petiție, plângere, reclamație.
jálbă (jélbi), s. f.1. Plîngere, reclamație. – 2. Cerere, petiție. – Var. (Mold.) jalobă. Sl. žalĭba (Miklosich, Lexicon, 191; Cihac, II, 155; Tiktin), cf. bg. žalba. Var. din sl. žaloba (Ivănescu, BF, VI, 104), cf. ceh., pol., rus. žaloba. – Der. jelbui, vb. (a reclama, a se plînge); jelbar, s. m. (persoană care se ocupa cu scrisul jalbelor; reclamant, solicitant).
JÁLBĂ ~e f. pop. 1) Adresare oficială către o autoritate, în care se exprimă o nemulțumire; plângere; reclamație. * A umbla (sau a veni, a merge) cu ~a în proțap a cere cu insistență un drept sau o favoare. 2) Act care conține o astfel de adresare; plângere. [G.-D. jalbei] /<sl. žaliba
jalbă2 s.f. (reg.) 1. nume de plantă – jalbă albă. 2. boală de vite; bube-dulci.
jalbă f. plângere (mai ales scrisă). [Slav. JALĬBA].
jálbă f., pl. e și jălbĭ (vsl. žalĭba. V. jălesc). Plîngere, reclamațiune. Hîrtia pe care e scrisă această reclamațiune. Ce-ĭ jalba? Ce aĭ de reclamat? Ce doreștĭ? Cu rogojina’n cap și cu jalba’n proțap, în vechime, prezentîndu-te domnuluĭ cu rogojina aprinsă’n cap și întînzîndu-ĭ jalba prinsă’ntr’un proțap ca să te observe din mijlocu mulțimiĭ de reclamanțĭ (azĭ ironic cînd reclamĭ prea insistent: Ce mi-aĭ venit cu jalba’n proțap? V. Șăĭn. 1, 39). – Și jálobă și jálovă, pl. e (rus. žaloba).
jálobă V. jalbă.
jalbă s. v. CERERE. PETIȚIE. PLÎNGERE. RECLAMAȚIE.
a umbla cu jalba în proțap expr. a protesta, a reclama; a cere cu insistență ceva.

jalbă dex

Intrare: jalbă
jalbă pl. jalbe substantiv feminin
jalbă pl. jălbi substantiv feminin
jalbă pl. jelbi substantiv feminin
jalobă substantiv feminin