jainism definitie

9 definiții pentru jainism

JAINÍSM s. n. Religie și școală filosofică indiană, opusă brahmanismului și sistemului de castă al acestuia, întemeiată în sec. VI î. H. [Pr.: ja-i-] – Din fr. jaïnisme.
JAINÍSM s. n. Religie și școală filozofică indiană, opusă brahmanismului și sistemului de castă al acestuia, întemeiată în sec. VI a. Cr. [Pr.: ja-i-] – Din fr. jaïnisme.
jainísm (ja-i-) s. n.
jainísm s. n. (sil. ja-i-)
DJAINÍSM s.n. v. jainism.
JAINÍSM s.n. Doctrină filozofică-religioasă a unei secte budiste din sudul Indiei, cu ritul brahman, care are la bază principiul reîncarnării și care propovăduiește autoperfecțiunea morală și ascetismul ca mijloace principale ale „mântuirii”. [Pron. ja-i-, var. djainism s.n. / < fr. jaïnisme].
JAINÍSM s. n. curent filozofico-religios al unei secte budiste din sudul Indiei, cu rit brahman, care are la bază principiul reîncarnării. (< fr. jaïnisme)
JAINÍSM n. Religie indiană, opusă brahmanismului, întemeiată în sec. VI î. e. n. de Jinna. [Sil. ja-i-] /<fr. jaïnisme
JAINÍSM (< fr.) s. n. Religie și școală filozofică indiană, opusă brahmanismului, întemeiată în sec. 6 î. Hr. de ascetul legendar Vardhamāna (Mahāvῑra), supranumit Jinna (Învingătorul). Este una dintre cele trei mari religii ale Indiei; are c. 3,5 mil. de adepți. J. a înlocuit concepția brahmană despre sufletul universal cu metempsihoza (suflet individual nemuritor care migrează). Căile de acces spre mântuire sunt autoperfecționarea morală și ascetismul. Doctrina filozofică are un caracter dualist; alături de sufletele individuale recunoaște existența materiei, ca substanță necreată, infinită în timp și spațiu, compusă din atomi.

jainism dex

Intrare: jainism
jainism substantiv neutru (numai) singular
  • silabisire: ja-i-nism
djainism substantiv neutru (numai) singular