Dicționare ale limbii române

8 definiții pentru jacă

JÁCĂ, jăci, s. f. (Reg.) Sac, traistă, săculeț de pânză rară, în care se pune (la scurs) cașul, urda sau brânza de vacă. – Din magh. zsák.
JÁCĂ, jăci, s. f. (Reg.) Sac, traistă, săculeț de pânză rară, în care se pune (la scurs) cașul, urda sau brânza de vacă. – Din magh. zsák.
jácă (reg.) s. f., g.-d. art. jắcii; pl. jăci
jácă (săculeț) s. f., g.-d. art. jăcii; pl. jăci
JÁCĂ s. v. săculeț, traistă.
jácă (jéci), s. f. – Săculeț, traistă. Mag. zsák „sac”. Este dublet al lui jaf și al lui sac. Aceleiași familii îi aparțin jașcău, s. n. (Trans., Mold., sac), din mag. zsácskó, dim. al cuvîntului anterior; jechilă, s. f. (săculeț, traistă; obiecte ale ciobanului), probabil cu suf. -ilă (der. propusă de DAR, din germ. Säckel, pare puțin probabilă).
jácă f., pl. ăcĭ. (ung. zsák, sac. V. jac). Vest. Traistă.
ja s. v. SĂCULEȚ. TRAISTĂ.

jacă definitie

jacă dex

Intrare: jacă
jacă g.-d. art. jacăi substantiv feminin
jacă g.-d. art. jecii substantiv feminin
jacă g.-d. art. jăcii substantiv feminin