jacă definitie

8 definiții pentru jacă

JÁCĂ, jăci, s. f. (Reg.) Sac, traistă, săculeț de pânză rară, în care se pune (la scurs) cașul, urda sau brânza de vacă. – Din magh. zsák.
JÁCĂ, jăci, s. f. (Reg.) Sac, traistă, săculeț de pânză rară, în care se pune (la scurs) cașul, urda sau brânza de vacă. – Din magh. zsák.
jácă (reg.) s. f., g.-d. art. jắcii; pl. jăci
jácă (săculeț) s. f., g.-d. art. jăcii; pl. jăci
JÁCĂ s. v. săculeț, traistă.
jácă (jéci), s. f. – Săculeț, traistă. Mag. zsák „sac”. Este dublet al lui jaf și al lui sac. Aceleiași familii îi aparțin jașcău, s. n. (Trans., Mold., sac), din mag. zsácskó, dim. al cuvîntului anterior; jechilă, s. f. (săculeț, traistă; obiecte ale ciobanului), probabil cu suf. -ilă (der. propusă de DAR, din germ. Säckel, pare puțin probabilă).
jácă f., pl. ăcĭ. (ung. zsák, sac. V. jac). Vest. Traistă.
ja s. v. SĂCULEȚ. TRAISTĂ.

jacă dex

Intrare: jacă
jacă g.-d. art. jacăi substantiv feminin
jacă g.-d. art. jecii substantiv feminin
jacă g.-d. art. jăcii substantiv feminin