jăratic definitie

19 definiții pentru jăratic

JĂRÁTEC s. n. v. jăratic.
JĂRÁTIC s. n. Jar1. ◊ Loc. adj. De jăratic = care pare că arde; arzător. ◊ Expr. A sta (sau a ședea) ca pe jăratic = a fi extrem de nerăbdător și de neliniștit sau a fi foarte grăbit. [Var.: jărátec, jerátic, jerátec s. n.] – Din sl. žaratŭkŭ.
JERÁTEC s. n. v. jăratic.
JERÁTIC s. n. v. jăratic.
JĂRÁTEC s. n. v. jăratic.
JĂRÁTIC s. n. Jar1. ◊ Loc. adj. De jeratic = care pare că arde; arzător. ◊ Expr. A sta (sau a ședea) ca pe jăratic = a fi extrem de nerăbdător și de neliniștit sau a fi foarte grăbit. [Var.: jărátec, jerátic, jerátec s. n.] – Din sl. žaratŭkŭ.
JERÁTEC s. n. v. jăratic.
JERÁTIC s. n. v. jăratic.
JĂRÁTEC s. n. v. jăratic.
JĂRÁTIC s. n. (Și în forma jeratic) Totalitatea cărbunilor pe jumătate stinși sau acoperiți cu cenușă, rămași în foc după ce s-a terminat arderea cu flacără. V. jar. Focul pîlpîia, învăluit de vînt, fărîmîndu-se în jăratic. SADOVEANU, O. VI 249. Un berbec întreg... a început să sfîrîie pe jăratic. GALACTION, O. I 267. Începură să sosească feciori... călări pe cai ce păreau că se hrănesc cu jeratic. VISSARION, B. 19. ◊ Loc. adj. De jăratic = care pare că arde, că este aprins; arzător, ca focul. Spre apusul de jăratic, Cu livezi scăldate-n aur, Trece-un nour singuratic. TOPÎRCEANU, M. 17. Mamă, sînt silită eu Să-i tot văd în vis mereu Ochii de jăratic? COȘBUC, P. I 184. ◊ Expr. A sta (sau a ședea) ca pe jăratic = a fi foarte nerăbdător sau foarte grăbit. – Variante: jărátec (SLAVICI, O. I 363), jerátec (EMINESCU, N. 56), jerátic s. n.
JERÁTEC s. n. v. jăratic.
JERÁTIC s. n. v. jăratic.
jărátic s. n.
jărátic s. n.
JĂRÁTIC s. v. jar.
JĂRÁTIC n. Cărbuni incandescenți care ard fără flăcări; jar. * A sta (sau a ședea) ca pe ~ a) a fi foarte nerăbdător; b) a fi foarte grăbit. A mânca ~ a fi foarte iute. De ~ care pare că arde (ca jăraticul); arzător; incandescent. /<sl. žaratuku
jărátic, jerátic, (vechĭ) -ec și (est) jarátic n., pl. e (vsl. žeravŭ, arzător, aprins, žariti, a frige [V. jărăsc]; rus. žaratok, locu unde arde locu în sobă, žeratok, cenușă; ung. zsarát, zsarátnok, zsarátnog, cenușă caldă. V. jar, pojar, jerăgăĭ). Cărbunĭ aprinșĭ. V. jeg.
jerátec V. jăratic.
JERATIC s. jar, jărăgai, (reg.) jeg, (prin Mold. și Transilv.) șperlă, (înv.) jariște. (~ din sobă.)

jăratic dex

Intrare: jăratic
jeratic substantiv neutru (numai) singular
jeratec substantiv neutru (numai) singular
jăratec substantiv neutru (numai) singular
jăratic substantiv neutru (numai) singular