13 definiții pentru jărăgai
JĂRĂGÁI, jărăgaiuri,
s. n. (
Pop.)
1. Jar1.
2. Senzație de arsură pe gât și pe esofag; jeg (
3). [
Var.: (
reg.)
jeregái s. n.] –
Et. nec. JEREGÁI s. n. v. jărăgai. JĂRĂGÁI, jărăgaiuri,
s. n. (
Pop.)
1. Jar1.
2. Senzație de arsură pe gât și pe esofag; jeg (
3). [
Var.: (
reg.)
jeregái s. n.] –
Et. nec. JEREGÁI s. n. v. jărăgai. JĂRĂGÁI s. n. 1. Jar. Văzduhul e fierbinte. Cînd respir parcă aș sorbi jărăgai. SCÎNTEIA, 1953,
nr. 2795. În fiecare zi a mîncat o pasăre friptă pe care a tăiat-o, a jumulit-o, a părpălit-o pe jărăgai singur. STANCU, D. 423.
2. Fig. Arsură pe gît și pe esofag (din cauza băuturii, a unor mîncăruri etc.); jeg (
3). – Variantă:
jeregái s. n. JEREGÁI s. n. v. jărăgai. jărăgái (
pop.)
s. n.,
pl. jărăgáiuri
jărăgái s. n., pl. jărăgáiuri JĂRĂGÁI n. pl. pop. 1) Cărbuni incandescenți care ard fără flacără; jar; jăratic. 2) Senzație de arsură în gât sau în esofag. /Orig. nec. jerăgáĭ și (rar)
jegăráĭ n., pl. urĭ (d. vsl. žegon, ard, infl. poate de jeratec. V.
jig, jigălă). Munt. est. Jig, arsură pe esofag. Munt. vest. Jaratic. – În Olt.
jeregaĭ (NPl. Ceaur, 42, 72 și 82) și
jărăgáĭ. jaratic. V.
jigăraĭ. JĂRĂGAI s. jar, jeratic, (reg.) jeg, (prin Mold. și Transilv.) șperlă, (înv.) jariște. (~ din sobă.) Jărăgai dex online | sinonim
Jărăgai definitie
Intrare: jărăgai
jărăgai substantiv neutru
jeregai substantiv neutru