Dicționare ale limbii române

11 definiții pentru jălbar

JĂLBÁR, jălbari, s. m. (Înv.) Persoană care se ocupa cu scrisul jalbelor. [Var.: jelbár s. m.] – Jalbă + suf. -ar.
JELBÁR s. m. v. jălbar.
JĂLBÁR s. m. v. jelbar.
JELBÁR, jelbari, s. m. (Înv.) Persoană care se ocupa cu scrisul jalbelor. – Jalbă + suf. -ar.
JELBÁR, jelbari, s. m. (Învechit și arhaizant) Persoană care se ocupa cu scrisul jalbelor. (Cu pronunțare regională) Are acesta jalbar o întorsătură de condei cum nu se mai află. SADOVEANU, B. 82. Să rămînă toată viața practicant, un fel de jălbar nenorocit. REBREANU, I. 62. Hotărî dar a se da la breasla condeiului și... se făcu jălbar. FILIMON, C. 177.
jălbár (înv.) s. m., pl. jălbári
jălbár s. m., pl. jălbári
JĂLBÁR ~i m. înv. Persoană care se ocupă cu întocmirea jalbelor în schimbul unei remunerări. /jalbă + suf. ~ar
jălbăr m. cel ce scrie jalbe: hotărî a se da la breasla condeiului și se făcu jălbar FIL.
jălbár m. Acela car, pentru banĭ, scrie pentru alțiĭ jalbe pe la autoritățĭ (maĭ ales la judecătorie). V. advocat.
jălbar, jălbari s. m. persoană care are mania de a face reclamații la diferite organe de conducere.

Jălbar dex online | sinonim

Jălbar definitie

Intrare: jălbar
jelbar substantiv masculin admite vocativul
jălbar substantiv masculin admite vocativul