JẮCHILĂ s. f. (Reg.) Povară purtată de un animal sau de un om; bagaj. – Din germ. Säckel.

JẮCHILĂ s. f. (Reg.) Povară purtată de un animal sau de un om; bagaj. – Din germ. Säckel.

JẮCHILĂ s. f. (Regional) Totalitatea obiectelor care alcătuiesc sarcina purtată de un animal sau dusă de un om; bagaj. V. tărhat. Sîntem bătrîni, domnule, și nu putem duce în spate atîta jăchilă. HOGAȘ, M. N. 125. Moșneagul și băiatul se deteră pe jos, lăsînd pe măgar numai jăchila. ȘEZ. V 41.

jắchilă (reg.) s. f., g.-d. art. jắchilei

jăchilă s. f., g.-d. art. jăchilei

JẮCHILĂ f. pop. Totalitatea uneltelor și lucrurilor necesare ciobanului la stână. /<germ. Jächel

jắchilă f., fără pl. Est. Bagaj, calabalîc, tarhat, lucrurĭ necesare într’o călătorie. – Scris și jechilă.