Dicționare ale limbii române

23 definiții pentru jâlț

JELȚ s. n. v. jilț.
JEȚ s. n. v. jilț.
JILȚ, jilțuri, s. n. Scaun înalt cu spetează și brațe. [Var.: (înv. și reg.) jelț, jeț s. n.] – Din germ. Sitz.
JELȚ s. n. v. jeț.
JEȚ, jețuri, s. n. Scaun înalt cu spetează și brațe. [Var.: (înv. și reg.) jelț, jilț s. n.] – Din germ. Sitz.
JILȚ s. n. v. jeț.
JEȚ, jețuri, s. n. Scaun înalt cu spetează și brațe (de obicei de lemn). V. fotoliu. Într-un jeț Am ațipit vreo cîteva clipite. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 20. Ședea mereu în jețul ce-i dăruise de ziua lui ginere-său. SLAVICI, N. I 207. Se dusese să ia în posesiune jețul lui din cancelaria poliției. CARAGIALE, M. 281. Arald cu moartea-n suflet, a gîndurilor pradă, Pe jeț tăcut se lasă. EMINESCU, O. I 94.
JILȚ, jilțuri, s. n. Jeț. Mama e adîncită într-un jilț. CAMIL PETRESCU, T. II 38. Aștept din cer să vie O zînă drăgălașă cu glasul aurit Pe jilțu-mi lîngă masă. ALECSANDRI, P. III 4. Se puse pe un jilț, unde șezu absorbită în gînduri. NEGRUZZI, S. I 27. – Variantă: jîlț (C. PETRESCU, Î. I 12, CREANGĂ, A. 164) s. n.
JÎLȚ s. n. v. jilț.
jilț s. n., pl. jílțuri
jeț/jilț s. n., pl. jéțuri / jílțuri
jilț v. jeț
JEȚ s. fotoliu, (prin Transilv.) șezău. (Stă tolănit într-un ~.)
jeț (jéțuri), s. n.1. Scaun înalt, fotoliu. – 2. Tron. – Var. jețiu, jățiu, jilț, jîlț. Lat. *iacium, de la iacēre „a sta tolănit”, cf. it. diaccio „țarc pentru oi”, sicil. jazzu „vizuină”. Sub aspect semantic trebuie plecat de la sensul de „culcuș, pat”, ca în „laviță”. Der. din germ. Sitz, prin intermediul săs. säts (Mîndrescu, Influența germană, 63; Drăganu, Lui I. Bianu, București 1927, p. 137; Borcea 194; DAR; Gáldi, Dict., 193) nu pare posibilă fonetic și nu explică var. jețiu. Der. din lat. sessus (Hasdeu, Istoria critică, I, 2, 256) nu este probabilă. L din var. nu este clar (din germ. Sessel, după Tiktin și DAR; din sl. sĕdĕlo, cf. ceh. židilice, după Cihac, II, 159; din tc. jelse, „mod de a se așeza”, după Moldovan 426). – Der. jilțuit, adj. (în formă de jilț).
JEȚ ~uri n. Scaun cu spătar înalt (și cu brațe) jilț. /<germ. Sitz, săs. Sätz
JILȚ ~uri n. Scaun cu spătar înalt (și cu brațe); jeț. /<germ. Sitz, săs. Sätz
jâlț n. Mold. jeț: v’așezați pe jâlțuri ca sfetnicii înțelepți AL. [V. jeț (cu l intercalat)].
jeț n. fotoliu: craiul rezemat în jeț cu spată EM. [Sas SÄTZ = germ. SITZ].
jilț n. V. jălț.
jelț V. jeț.
jeț n., pl. urĭ (sas. sätz, germ. sitz, loc de ședere, sessel, scaun). Vechĭ. Fotoliŭ. – Și jelț și jilț (care poate veni d. ceh. židlice, scaun, orĭ dintr’o formă maĭ veche germanică).
jilț V. jeț.
JEȚ s. fotoliu, (prin Transilv.) șezău. (Stă tolănit într-un ~.)

Jâlț dex online | sinonim

Jâlț definitie

Intrare: jilț, jelț, jeț
jelț substantiv neutru
jeț substantiv neutru
jâlț substantiv neutru
jilț substantiv neutru