Dicționare ale limbii române

5 definiții pentru izvorâtor

izvorâtór (înv.) adj. m., s. m., pl. izvorâtóri; adj. f., s. f. sg. și pl. izvorâtoáre
izvorâtór adj. m., s. m., pl. izvorâtóri; f. sg. și pl. izvorâtoáre
IZVORÂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Din care izvorăște. /a izvorî + suf. ~tor
izvoritor a. și m. din care izvorește: marele mucenic Dimitrie, Izvoritorul de mir.
izvorîtór, -oáre adj. (d. izvorăsc). Care face să izvorască: sfîntu Dumitru izvorîtoru de mir.

Izvorâtor dex online | sinonim

Izvorâtor definitie

Intrare: izvorâtor (adj.)
izvorâtor adjectiv
Intrare: izvorâtor (s.m.)
izvorâtor substantiv masculin