izvod definitie

11 definiții pentru izvod

IZVÓD, izvoade, s. n. (Înv.) 1. Însemnare; listă; registru (de cheltuieli), foaie (de zestre); catalog. 2. Manuscris; text. ♦ Document. 3. Concept, plan; model. – Din sl. izvodŭ.
IZVÓD, izvoade, s. n. (Înv.) 1. Însemnare; listă; registru (de cheltuieli), foaie (de zestre); catalog. 2. Manuscris; text. ♦ Document. 3. Concept, plan; model. – Din sl. izvodŭ.
IZVÓD, izvoade, s. n. (Învechit și arhaizant) 1. Însemnare; listă, tabel, registru, condică, catastif. Aprodul de la ușă porni atunci să răcnească, după izvodul pe care-l ținea în mînă, niște nume de răzeși și de mazili. SADOVEANU, Z. C. 91. Să mă treci la catastif pe mine?... Da ce sînt eu, să mă treci la izvod? ALECSANDRI, T. I 111. 2. Manuscris; text (de cronică), izvor (5). În izvoadele bătrîne pe eroi mai pot să caut. EMINESCU, O. I 149. ♦ Document. Nicolae Golescu, ca să cîștige prietenia lui Bălcescu și cunoscîndu-i slăbiciunea, îi trimise un cufăr de izvoade istorice. V. ROM. octombrie 1953, 94. Izvoadele cele mai vechi arată că țăranii, din moși-strămoși, de veacuri, s-au folosit de imașuri și de păduri... Numai în urmă de tot boierii au pus mîna, puțin cîte puțin, pe imașuri și pe păduri. BUJOR, S. 119. 3. Concept, schiță, plan; model. Mă dusei la meșteri și le făcui un izvod de șa. GORJAN, H. II 47. Izvoade de zidiri. GOLESCU, Î. 112. 4. Model de cusătură națională.
izvód (înv.) s. n., pl. izvoáde
izvód s. n., pl. izvoáde
IZVÓD s. v. act, catastif, condică, copie, document, dovadă, hârtie, izvor, înscris, însemnare, listă, machetă, manuscris, model, notă, obârșie, origine, piesă, plan, registru, reproducere, schemă, schiță, sursă, tabel, text, tipar, transcriere.
izvód (izvoáde), s. n.1. Izvor, origine. – 2. Izvor, original. – 3. Text, versiune. – 4. Schiță, plan. – 5. Inventar, listă, însemnare. Sl. (bg., rus.) izvodŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Cihac, II, 154; DAR). – Der. izvodi, vb. (a inventa, a născoci, a făuri; a alcătui, a compune; a copia, a traduce), din sl. izvoditi; izvoditor, s. n. (autor); izvoditură, s. f. (înv., invenție). Aproape toate aceste cazuri sînt înv.
IZVÓD ~oáde n. înv. 1) Manuscris vechi. 2) Carte groasă în care erau înscrise diferite date sau însemnări cu caracter administrativ; catastif; registru; condică. 3) Obiect destinat să fie reprodus sau imitat; model; fason. /<sl. izvodu
izvod n. 1. model de imitat, original de copiat; 2. text, cronică: în izvoadele bătrâne pe eroi mai pot să caut? EM.; 3. catastif: se cuvine să fiu trecut în izvodul pensiilor AL.; 4. listă: izvod de zestre. [Slav. IZVODŬ, origină, model].
izvód n., pl. oade (vsl. izvodŭ, origine, exemplar. V. pro-hod, po-vod). Rar azĭ. Model, original de copiat, de imitat. Manuscris, text, copie, scriere. Catastih, condică, registru. Listă: izvod de zestre. V. suret.
izvod s. v. ACT. CATASTIF. CONDICĂ. COPIE. DOCUMENT. DOVADĂ. HÎRTIE. IZVOR. ÎNSCRIS. ÎNSEMNARE. LISTĂ. MACHETĂ. MANUSCRIS. MODEL. NOTĂ. OBÎRȘIE. ORIGINE. PIESĂ. PLAN. REGISTRU. REPRODUCERE. SCHEMĂ. SCHIȚĂ. SURSĂ. TABEL. TEXT. TIPAR. TRANSCRIERE.

izvod dex

Intrare: izvod
izvod substantiv neutru