IZOTÉRM, -Ă, izotérmi, -e, adj., s. f. I. Adj. (Despre transformări fizico-chimice) Care se produce la o temperatură constantă; izotermic. II. S. f. 1. Linie care unește punctele cu aceeași temperatură (medie) a aerului, apei sau solului într-o perioadă determinată. ♦ Curbă care unește pe o diagramă punctele cu temperatură constantă ale unui proces fizico-chimic. 2. Mașină de transport cu instalație specială, care menține o temperatură constantă. (cf. fr. isotherme)