8 definiții pentru izopren
IZOPRÉN, izopreni,
s. m. Hidrocarbură nesaturată prin a cărei polimerizare se obține cauciucul. – Din
fr. isoprène. IZOPRÉN, izopreni,
s. m. Hidrocarbură nesaturată prin a cărei polimerizare se obține cauciucul. – Din
fr. isoprène. izoprén (-zo-pren)
s. m.,
pl. izopréni
izoprén s. m. (sil. -pren), pl. izopréni IZOPRÉN s.n. Hidrocarbură din care, prin polimerizare, se obține cauciucul. [Var. isopren s.n. / < fr. isoprène].
IZOPRÉN s. m. hidrocarbură din care, prin polimerizare, se obține cauciucul. (< fr. isoprène)
IZOPRÉN m. Hidrocarbură nesaturată prin polimerizarea căreia se obține cauciuc. /<fr. isoprene IZOPRÉN (< fr.) s. m. Hidrocarbură nesaturată din clasa dienelor; p. f. 34-35°C. Lichid instabil, oxidabil. Prin polimerizarea i. în prezența unor catalizatori rezultă cauciucul poliizoprenic. Izopren dex online | sinonim
Izopren definitie
Intrare: izopren (pl. -i)
Intrare: izopren (pl. -e)
izopren pl. -e substantiv neutru