Dicționare ale limbii române

8 definiții pentru izopren

IZOPRÉN, izopreni, s. m. Hidrocarbură nesaturată prin a cărei polimerizare se obține cauciucul. – Din fr. isoprène.
IZOPRÉN, izopreni, s. m. Hidrocarbură nesaturată prin a cărei polimerizare se obține cauciucul. – Din fr. isoprène.
izoprén (-zo-pren) s. m., pl. izopréni
izoprén s. m. (sil. -pren), pl. izopréni
IZOPRÉN s.n. Hidrocarbură din care, prin polimerizare, se obține cauciucul. [Var. isopren s.n. / < fr. isoprène].
IZOPRÉN s. m. hidrocarbură din care, prin polimerizare, se obține cauciucul. (< fr. isoprène)
IZOPRÉN m. Hidrocarbură nesaturată prin polimerizarea căreia se obține cauciuc. /<fr. isoprene
IZOPRÉN (< fr.) s. m. Hidrocarbură nesaturată din clasa dienelor; p. f. 34-35°C. Lichid instabil, oxidabil. Prin polimerizarea i. în prezența unor catalizatori rezultă cauciucul poliizoprenic.

Izopren dex online | sinonim

Izopren definitie

Intrare: izopren (pl. -i)
izopren pl. -i
Intrare: izopren (pl. -e)
izopren pl. -e substantiv neutru
  • silabisire: -pren