Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru izomorfism

IZOMORF├ŹSM s. n. 1. Rela╚Ťie, coresponden╚Ť─â ├«ntre dou─â obiecte, fenomene etc. care au aceea╚Öi structur─â; identitate de structur─â. 2. Proprietate a substan╚Ťelor cu compozi╚Ťie chimic─â diferit─â, dar cu structur─â ├«nrudit─â, de a se prezenta ├«n acelea╚Öi forme structurale cristalografice; izomorfie. 3. Termen ├«ntrebuin╚Ťat de unii lingvi╚Öti structurali╚Öti pentru a denumi paralelismul de structur─â dintre silab─â, cuv├ónt ╚Öi propozi╚Ťie sau fraz─â. ÔÇô Din fr. isomorphisme.
IZOMORF├ŹSM s. n. 1. Rela╚Ťie, coresponden╚Ť─â ├«ntre dou─â obiecte, fenomene etc. care au aceea╚Öi structur─â; identitate de structur─â. 2. Proprietate a substan╚Ťelor cu compozi╚Ťie chimic─â diferit─â, dar cu structur─â ├«nrudit─â, de a se prezenta ├«n acelea╚Öi forme structurale cristalografice; izomorfie. 3. Termen ├«ntrebuin╚Ťat de unii lingvi╚Öti structurali╚Öti pentru a denumi paralelismul de structur─â dintre silab─â, cuv├ónt ╚Öi propozi╚Ťie sau fraz─â. ÔÇô Din fr. isomorphisme.
IZOMORF├ŹSM s. n. Proprietatea unor substan╚Ťe cu compozi╚Ťie chimic─â diferit─â dar analog─â, de a cristaliza ├«n cristale cu forme identice sau asem─ân─âtoare.
izomorf├şsm s. n.
izomorf├şsm s. n.
IZOMORF├ŹSM s. (FIZ.) izomorfie.
IZOMORF├ŹSM s.n. Identitate de structur─â. ÔÖŽ (Mat.) Coresponden╚Ť─â biunivoc─â ├«ntre dou─â mul╚Ťimi cu aceea╚Öi structur─â. ÔÖŽ ├Änsu╚Öire a unor substan╚Ťe cu compozi╚Ťie chimic─â analoag─â de a cristaliza ├«n acelea╚Öi forme cristaline; izomorfie. [Var. isomorfism s.n. / < fr. isomorphisme, cf. gr. isos ÔÇô egal, morphe ÔÇô form─â].
IZOMORF├ŹSM s. n. 1. identitate de form─â, de structur─â. 2. proprietate a unor substan╚Ťe cu compozi╚Ťie chimic─â analoag─â de a cristaliza ├«n acelea╚Öi forme cristaline; izomorfie. 3. (mat.) coresponden╚Ť─â biunivoc─â ├«ntre elementele a dou─â mul╚Ťimi cu aceea╚Öi structur─â. (< fr. isomorphisme)
IZOMORF├ŹSM n. 1) Coresponden╚Ť─â ├«ntre dou─â obiecte, fenomene care au aceea╚Öi structur─â; identitate de structur─â. 2) Proprietate a unor substan╚Ťe de a fi izomorfe. /<fr. isomorphisme
IZOMORFISM s. (FIZ.) izomorfie.
izomorfism, (engl.= isomorphism), proprietatea a dou─â sau mai multe substan╚Ťe cristaline cu compozi╚Ťii chimice diferite de a genera forme cristalografice identice ╚Öi de a fi capabile s─â cristalizeze simultan, gener├ónd cristale mixte (ex. seria i. albit, NaAlSi3O8 ÔÇô anortit, CaAl2Si2O8).

Izomorfism dex online | sinonim

Izomorfism definitie

Intrare: izomorfism
izomorfism substantiv neutru