IZOMERIZÁ, pers. 3 izomerizează, vb. I. Refl. (Despre substanțe chimice) A se transforma într-un izomer în urma unei reacții sau prin acțiunea unui agent fizic. – Din fr. isomériser.

IZOMERIZÁ, pers. 3 izomerizează, vb. I. Refl. (Despre substanțe chimice) A se transforma într-un izomer în urma unei reacții sau prin acțiunea unui agent fizic. – Din fr. isomériser.

izomerizá (a ~) vb., ind. prez. 3 izomerizeáză

izomerizá vb., ind. prez. 3 sg. izomerizeáză

IZOMERIZÁ vb. I. tr. A transforma prin izomerizare. [Var. isomeriza vb. I. / < fr. isomériser].

IZOMERIZÁ vb. refl. (despre compuși chimici) a se transforma într-un izomer al său. (< fr. isomériser)

A IZOMERIZÁ pers. 3 ~eáză intranz. A se transforma într-un izomer. /<fr. isomériser