izomerizare definitie

2 intrări

12 definiții pentru izomerizare

IZOMERIZÁ, pers. 3 izomerizează, vb. I. Refl. (Despre substanțe chimice) A se transforma într-un izomer în urma unei reacții sau prin acțiunea unui agent fizic. – Din fr. isomériser.
IZOMERIZÁRE, izomerizări, s. f. Acțiunea de a se izomeriza și rezultatul ei. – V. izomeriza.
IZOMERIZÁ, pers. 3 izomerizează, vb. I. Refl. (Despre substanțe chimice) A se transforma într-un izomer în urma unei reacții sau prin acțiunea unui agent fizic. – Din fr. isomériser.
IZOMERIZÁRE, izomerizări, s. f. Acțiunea de a se izomeriza și rezultatul ei. – V. izomeriza. Cf. fr. isomérisation.
izomerizá (a ~) vb., ind. prez. 3 izomerizeáză
izomerizáre s. f., g.-d. art. izomerizắrii; pl. izomerizắri
izomerizá vb., ind. prez. 3 sg. izomerizeáză
izomerizáre s. f., g.-d. art. izomerizării; pl. izomerizări
IZOMERIZÁ vb. I. tr. A transforma prin izomerizare. [Var. isomeriza vb. I. / < fr. isomériser].
IZOMERIZÁRE s.f. Transformare a unei substanțe într-un izomer al ei. [Var. isomerizare s.f. / < izomeriza, după fr. isomérisation].
IZOMERIZÁ vb. refl. (despre compuși chimici) a se transforma într-un izomer al său. (< fr. isomériser)
A IZOMERIZÁ pers. 3 ~eáză intranz. A se transforma într-un izomer. /<fr. isomériser

izomerizare dex

Intrare: izomeriza
izomeriza verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: izomerizare
izomerizare substantiv feminin