Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

12 defini╚Ťii pentru izomerizare

IZOMERIZ├ü, pers. 3 izomerizeaz─â, vb. I. Refl. (Despre substan╚Ťe chimice) A se transforma ├«ntr-un izomer ├«n urma unei reac╚Ťii sau prin ac╚Ťiunea unui agent fizic. ÔÇô Din fr. isom├ęriser.
IZOMERIZ├üRE, izomeriz─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a se izomeriza ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. izomeriza.
IZOMERIZ├ü, pers. 3 izomerizeaz─â, vb. I. Refl. (Despre substan╚Ťe chimice) A se transforma ├«ntr-un izomer ├«n urma unei reac╚Ťii sau prin ac╚Ťiunea unui agent fizic. ÔÇô Din fr. isom├ęriser.
IZOMERIZ├üRE, izomeriz─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a se izomeriza ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. izomeriza. Cf. fr. isom├ęrisation.
izomerizá (a ~) vb., ind. prez. 3 izomerizeáză
izomerizáre s. f., g.-d. art. izomerizắrii; pl. izomerizắri
izomerizá vb., ind. prez. 3 sg. izomerizeáză
izomerizáre s. f., g.-d. art. izomerizării; pl. izomerizări
IZOMERIZ├ü vb. I. tr. A transforma prin izomerizare. [Var. isomeriza vb. I. / < fr. isom├ęriser].
IZOMERIZ├üRE s.f. Transformare a unei substan╚Ťe ├«ntr-un izomer al ei. [Var. isomerizare s.f. / < izomeriza, dup─â fr. isom├ęrisation].
IZOMERIZ├ü vb. refl. (despre compu╚Öi chimici) a se transforma ├«ntr-un izomer al s─âu. (< fr. isom├ęriser)
A IZOMERIZ├ü pers. 3 ~e├íz─â intranz. A se transforma ├«ntr-un izomer. /<fr. isom├ęriser

Izomerizare dex online | sinonim

Izomerizare definitie

Intrare: izomeriza
izomeriza verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: izomerizare
izomerizare substantiv feminin