Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

22 defini╚Ťii pentru izolator

IZOLAT├ôR, -O├üRE, izolatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care izoleaz─â. 2. S. n. Corp, material r─âu conduc─âtor de electricitate sau de c─âldur─â; pies─â fabricat─â dintr-un astfel de material, care serve╚Öte la izolare. ÔÇô Din fr. isolateur.
IZOLAT├ôR, -O├üRE, izolatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care izoleaz─â. 2. S. n. Corp, material r─âu conduc─âtor de electricitate sau de c─âldur─â; pies─â fabricat─â dintr-un astfel de material, care serve╚Öte la izolare. ÔÇô Din fr. isolateur.
IZOLAT├ôR, -O├üRE, izolatori, -oare, adj. Care izoleaz─â. Stratul de aer izolator dintre cele dou─â geamuri ale ferestrei. ÔÖŽ (Substantivat, n.) Corp r─âu conduc─âtor de electricitate sau de c─âldur─â; pies─â confec╚Ťionat─â dintr-un material r─âu conduc─âtor de electricitate, servind la izolarea unui conductor fa╚Ť─â de p─âm├«nt sau fa╚Ť─â de diverse instala╚Ťii.
izolatoáre s. f., g.-d. art. izolatoárei; pl. izolatoáre
izolatór1 adj. m., pl. izolatóri; f. sg. și pl. izolatoáre
izolat├│r2 (persoan─â) s. m., pl. izolat├│ri
izolatór3 (piesă) s. n., pl. izolatoáre
izolatoáre s. f., pl. izolatoáre
izolatór adj. m., pl. izolatóri; f. sg. și pl. izolatoáre
izolatór s. n., pl. izolatoáre
izolat├│r s. m., pl. izolat├│ri
IZOLAT├ôR adj. 1. v. desp─âr╚Ťitor. 2. v. izolant.
IZOLATÓR, -OÁRE adj. Care izolează, dielectric. // s.n. Corp rău conducător de electricitate sau de căldură; piesă făcută dintr-un material izolant. [Pl. -oare, (s.m.) -ori. / cf. fr. isolateur, germ. Isolator].
IZOLATÓR1, -OÁRE adj., s. n. (corp, material) rău conducător de electricitate sau de căldură; piesă dintr-un astfel de material. (< fr. isolateur)
IZOLAT├ôR2, -O├üRE s. m. f. muncitor specializat ├«n izolarea ╚Ťevilor cu vat─â de sticl─â sau ├«n turnarea smoalei pe acoperi╚Öurile blocurilor ╚Öi acoperirea ei cu carton p├ónzat. (< izola + -tor)
IZOLATÓR1 ~oáre ( ~óri, ~oáre) Care izolează. /<fr. isolateur
IZOLATÓR2 ~oáre n. 1) Piesă produsă dintr-un material rău conducător de electricitate sau căldură și folosită la izolarea unui conductor. 2) Salon pentru izolarea bolnavilor contagioși. /<fr. isolateur
izolator n. Fiz. aparat de izolat corpurile ce vrem a încărca cu electricitate.
*izolat├│r, -o├íre adj. Care izoleaz─â: sticla e un corp izolator al electricit─â╚Ťi─ş. S. n., pl. e. Aparat (de ordinar de por╚Ťelan sm─âl╚Ťuit) care serve╚Öte la izolarea electricit─â╚Ťi─ş, cum e, de ex., la s├«rmele telegrafice.
IZOLATOR adj. 1. desp─âr╚Ťitor, separator. (Un zid ~.) 2. izolant. (Un material ~.)
izolator, izolatori s. m. (intl.) gardian, subofi╚Ťer de poli╚Ťie.
IZOLATOR bul─âu, bulg─âr, camera de g├óndire, la munte, mititica, sta╚Ťiune de la munte.

Izolator dex online | sinonim

Izolator definitie

Intrare: izolator (adj.)
izolator adjectiv substantiv neutru
Intrare: izolator (s.m.)
izolator substantiv masculin substantiv neutru