izolatoare definitie

22 definiții pentru izolatoare

IZOLATÓR, -OÁRE, izolatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care izolează. 2. S. n. Corp, material rău conducător de electricitate sau de căldură; piesă fabricată dintr-un astfel de material, care servește la izolare. – Din fr. isolateur.
IZOLATÓR, -OÁRE, izolatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care izolează. 2. S. n. Corp, material rău conducător de electricitate sau de căldură; piesă fabricată dintr-un astfel de material, care servește la izolare. – Din fr. isolateur.
IZOLATÓR, -OÁRE, izolatori, -oare, adj. Care izolează. Stratul de aer izolator dintre cele două geamuri ale ferestrei. ♦ (Substantivat, n.) Corp rău conducător de electricitate sau de căldură; piesă confecționată dintr-un material rău conducător de electricitate, servind la izolarea unui conductor față de pămînt sau față de diverse instalații.
izolatoáre s. f., g.-d. art. izolatoárei; pl. izolatoáre
izolatór1 adj. m., pl. izolatóri; f. sg. și pl. izolatoáre
izolatór2 (persoană) s. m., pl. izolatóri
izolatór3 (piesă) s. n., pl. izolatoáre
izolatoáre s. f., pl. izolatoáre
izolatór adj. m., pl. izolatóri; f. sg. și pl. izolatoáre
izolatór s. n., pl. izolatoáre
izolatór s. m., pl. izolatóri
IZOLATÓR adj. 1. v. despărțitor. 2. v. izolant.
IZOLATÓR, -OÁRE adj. Care izolează, dielectric. // s.n. Corp rău conducător de electricitate sau de căldură; piesă făcută dintr-un material izolant. [Pl. -oare, (s.m.) -ori. / cf. fr. isolateur, germ. Isolator].
IZOLATÓR1, -OÁRE adj., s. n. (corp, material) rău conducător de electricitate sau de căldură; piesă dintr-un astfel de material. (< fr. isolateur)
IZOLATÓR2, -OÁRE s. m. f. muncitor specializat în izolarea țevilor cu vată de sticlă sau în turnarea smoalei pe acoperișurile blocurilor și acoperirea ei cu carton pânzat. (< izola + -tor)
IZOLATÓR1 ~oáre ( ~óri, ~oáre) Care izolează. /<fr. isolateur
IZOLATÓR2 ~oáre n. 1) Piesă produsă dintr-un material rău conducător de electricitate sau căldură și folosită la izolarea unui conductor. 2) Salon pentru izolarea bolnavilor contagioși. /<fr. isolateur
izolator n. Fiz. aparat de izolat corpurile ce vrem a încărca cu electricitate.
*izolatór, -oáre adj. Care izolează: sticla e un corp izolator al electricitățiĭ. S. n., pl. e. Aparat (de ordinar de porțelan smălțuit) care servește la izolarea electricitățiĭ, cum e, de ex., la sîrmele telegrafice.
IZOLATOR adj. 1. despărțitor, separator. (Un zid ~.) 2. izolant. (Un material ~.)
izolator, izolatori s. m. (intl.) gardian, subofițer de poliție.
IZOLATOR bulău, bulgăr, camera de gândire, la munte, mititica, stațiune de la munte.

izolatoare dex

Intrare: izolator (adj.)
izolator adjectiv substantiv neutru
Intrare: izolatoare
izolatoare substantiv neutru substantiv feminin