Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

23 defini╚Ťii pentru izolat

IZOL├ü, izolez, vb. I. 1. Tranz. A desp─âr╚Ťi cu totul; a separa unul de altul; spec. a desp─âr╚Ťi un bolnav contagios de oamenii s─ân─âto╚Öi, pentru a evita contagiunea. 2. Tranz. A ├«mpiedica transmiterea c─âldurii, a frigului, a umezelii, a zgomotului etc. dintr-un mediu (sau corp) ├«n altul; a separa un corp prin care trece curentul electric de alt corp bun conduc─âtor de electricitate. 3. Refl. A se ├«ndep─ârta de societate, de semeni; a sta retras, departe de al╚Ťii; a se retrage, a se ├«nchista. ÔÇô Din fr. isoler.
IZOL├üT, -─é, izola╚Ťi, -te, adj. (Adesea adverbial) Separat; p. ext. ├«ndep─ârtat; retras. ÔÖŽ Situat la distan╚Ť─â (unul de altul); r─âzle╚Ť. ÔÖŽ Care constituie o excep╚Ťie. Un caz izolat. ÔÇô V. izola.
IZOL├ü, izolez, vb. I. 1. Tranz. A desp─âr╚Ťi cu totul; a separa unul de altul; spec. a desp─âr╚Ťi un bolnav contagios de oamenii s─ân─âto╚Öi, pentru a evita contagiunea. 2. Tranz. A ├«mpiedica transmiterea c─âldurii, a frigului, a umezelii, a zgomotului etc. dintr-un mediu (sau corp) ├«n altul; a separa un corp prin care trece curentul electric de alt corp bun conduc─âtor de electricitate. 3. Refl. A se ├«ndep─ârta de societate, de semeni; a sta retras, departe de al╚Ťii; a se retrage, a se ├«nchista. ÔÇô Din fr. isoler.
IZOL├üT, -─é, izola╚Ťi, -te, adj. (Adesea adverbial) Separat; p. ext. ├«ndep─ârtat; retras. ÔÖŽ Situat la distan╚Ť─â (unul de altul); r─âzle╚Ť, ÔÖŽ Care constituie o excep╚Ťie. Un caz izolat. ÔÇô V. izola. Cf. fr. isol├ę, it. isolato.
IZOL├ü, izolez, vb. I. 1. Tranz. A desp─âr╚Ťi cu totul, a separa. Urechea, deprins─â acum s─â izoleze fiecare sunet, l─âmuri pa╚Öi. C. PETRESCU, C. V. 50. Multe jude╚Ťe s├«nt complet izolate, fiindc─â ╚Ť─âranii au t─âiat firele telegrafice ╚Öi telefonice. REBREANU, R. II 77. ÔÖŽ A ├«mpiedica transmiterea c─âldurii, umezelii, sunetelor etc. dintr-un mediu (sau corp) ├«n altul cu ajutorul unei materii izolante; a separa cu ajutorul unei materii izolante un corp prin care trece curentul electric, de alt corp, bun conduc─âtor de electricitate. Firele electrice le izol─âm cu o c─âma╚Ö─â de cauciuc. 2. Refl. (Despre oameni) A se retrage, a se ├«ndep─ârta de ceilal╚Ťi oameni, de societate, v─âdind o atitudine individualist─â. Ace╚Öti c─ârturari, potrivit ├«nclin─ârilor personale, se izoleaz─â c─âut├«nd r─âgaz pentru preocup─ârile lor. SADOVEANU, E. 30. De la moartea lui Matei Basarab (1654) ╚Öi mai cu seam─â de la ╚śerban-vod─â Cantacuzino (1674- 1668), domnul ╚Öi boierii se izolar─â de popor, aceea ce f─âcu pe acesta s─â fie indiferent la glasul lor. B─éLCESCU, O. I 93. ÔŚŐ Fig. ╚śtiin╚Ťa adev─ârat─â nu se izoleaz─â de popor, ci e ├«n serviciul poporului.
IZOL├üT, -─é, izola╚Ťi, -te, adj. 1. Desp─âr╚Ťit, f─âr─â leg─âtur─â, separat. Oprir─âm ╚Öalupa ╚Öi ne uitar─âm cu de-am─ânuntul. Era o tab─âr─â izolat─â de holerici. ARGHEZI, P. T. 42. ÔŚŐ (Adverbial) Luate izolat, un ╚Öir ├«ntreg de fapte de ale lui p─âreau a fi f─âr─â nici o importan╚Ť─â. MIHALE, O. 459. 2. Retras, singuratic. Tr─âia singur─â, izolat─â, ├«ntr-o mansard─â la Bucure╚Öti. BART, E. 392. El se opri ├«naintea unei case ce se ridica izolat─â ├«n mijlocul unei ogr─âzi pustii. EMINESCU, N. 51. Am├«ndoi se duser─â ├«ntr-o camer─â izolat─â. BOLINTINEANU, O. 430. 3. R─âzle╚Ť. Se auzea c├«te o ├«mpu╚Öc─âtur─â izolat─â.
izolá (a ~) vb., ind. prez. 3 izoleáză
izol├í vb., ind. prez. 1 sg. izol├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. izole├íz─â
IZOL├ü vb. 1. v. desp─âr╚Ťi. 2. v. r─âzle╚Ťi. 3. a (se) desp─âr╚Ťi, a (se) separa, (rar) a (se) segrega, (├«nv. ╚Öi pop.) a (se) deosebi, a (se) osebi. (A ~ animalele bolnave de cele s─ân─âtoase.) 4. v. ├«ndep─ârta. 5. v. retrage. 6. (livr.) a (se) claustra, (rar) a (se) ├«nsingura, (fig.) a (se) sih─âstri. (S-a ~ ├«n camera ei.) 7. v. individualiza.
IZOL├üT adj., adv. 1. adj. v. r─âzle╚Ťit. 2. adv. v. deoparte. 3. adj. v. separat. 4. adj. v. retras. 5. adj. v. r─âzle╚Ť. 6. adj. v. r─âzle╚Ť. 7. adj. r─âzle╚Ť, sporadic. (C├óteva cazuri ~ de ├«mboln─âvire.) 8. adv. r─âzle╚Ť, sporadic, (├«nv.) sporadice╚Öte. (Se ive╚Öte ~.) 9. adj. v. stingher. 10. adj. v. dosnic.
Izolat Ôëá neizolat, ├«mpreun─â
IZOL├ü vb. I. 1. tr. A da, a pune deoparte, a separa de ceea ce ├«nconjur─â. ÔÖŽ A ├«mpiedica trecerea unei forme de energie ├«n alta sau a unor substan╚Ťe dintr-un mediu (sau dintr-un corp) ├«n altul cu ajutorul unei materii izolante. 2. tr., refl. A (se) ├«ndep─ârta de via╚Ťa social─â. [< fr. isoler, it. isolare].
IZOL├ü vb. I. tr. 1. a desp─âr╚Ťi, a separa. 2. a ├«mpiedica trecerea unei forme de energie ├«n alta, sau a unor substan╚Ťe dintr-un mediu (sau corp) ├«n altul cu ajutorul unei materii izolante. II. refl. (despre oameni) a se ├«ndep─ârta de via╚Ťa social─â. (< fr. /sÔÇÖ/isoler)
A IZOL├ü ~├ęz tranz. 1) (obiecte, fiin╚Ťe) A desp─âr╚Ťi de mediul ├«nconjur─âtor. 2) (persoane) A face s─â se izoleze; a sih─âstri; a schimnici; a pustnici. 3) (bolnavi contagio╚Öi) A separa de oamenii s─ân─âto╚Öi, pentru a evita contagierea. 4) A acoperi cu un material protector (pentru a exclude transmiterea c─âldurii, frigului, umezelii, zgomotului etc.). 5) (conductori electrici) A desp─âr╚Ťi cu un material dielectric de alte corpuri care conduc curentul electric (pentru a evita accidentele). /<fr. isoler
A SE IZOL├ü m─â ~├ęz intranz. A se ├«ndep─ârta de tumultul vie╚Ťii, tr─âind ├«n singur─âtate; a se retrage; a se ├«nchide; a se pustnici. /<fr. isoler
IZOL├üT ~t─â (~╚Ťi, ~te) 1) ╚Öi adverbial v. A IZOLA. ÔŚŐ Parte de propozi╚Ťie ~t─â parte secundar─â a propozi╚Ťiei care se izoleaz─â prin semne de punctua╚Ťie. 2) Care este unic ├«n felul s─âu. Caz ~. Problem─â ~t─â. /v. a izola
izol├á v. 1. a separa cu totul un lucru de altul: a izola o cas─â; 2. a pune, a (se) ╚Ťinea afar─â din societate; 3. Fiz. a a╚Öeza un corp a╚Öa ca s─â fie separat de corpurile ce conduc electricitatea.
izolat a. 1. separat; 2. care trăiește în singurătate.
*izol├ít, -─â adj. (fr. isol├ę, it. isolato). Separat, r─âzle╚Ť, desp─âr╚Ťit, f─âr─â comunica╚Ťiune cu lucrurile de acela╚Ö─ş fel: o insul─â izolat─â ├«n ocean, o cas─â izolat─â ├«n c├«mp, un copac izolat de p─âdure. Individual, a parte: un caz izolat. Fig. F─âr─â contact cu un corp bun conductor de electricitate. Fig. A tr─âi izolat, f─âr─â multe rela╚Ťiun─ş cu lumea. Adv. ├Än mod izolat: a considera lucrurile izolat.
*izol├ęz v. tr. (fr. isoler, it. isolare, d. isola, insul─â). Separ de ob─şectele din prejur. Dep─ârtez de lume. Fig. Consider ├«n parte, desp─âr╚Ťit de altele. Chim. Scot din combina╚Ťiune, separ. Fiz. Fac ca electricitatea s─â nu poat─â trece ma─ş ├«n colo (de ex., opun├«ndu-─ş o bucat─â de sticl─â).
IZOLA vb. 1. a (se) desp─âr╚Ťi, a (se) desprinde, a (se) deta╚Öa, a (se) izola, a (se) rupe, a (se) separa. (S-a ~ de grup.) 2. a se desp─âr╚Ťi, a se r─âzle╚Ťi, a se separa, (pop.) a se r─âzni, (reg.) a se r─âzlogi. (O oaie care s-a ~ de turm─â.) 3. a (se) desp─âr╚Ťi, a (se) separa, (rar) a (se) segrega, (├«nv. ╚Öi pop.) a (se) deosebi, a (se) osebi. (A ~ animalele bolnave de cele s─ân─âtoase.) 4. a (se) ├«ndep─ârta. (De ce s-a ~ de noi ├«n ultima vreme?) 5. a se retrage. (S-a ~ ├«n mijlocul naturii.) 6. (livr.) a (se) claustra, (rar) a (se) ├«nsingura, (fig.) a (se) sih─âstri. (S-a ~ ├«n camera ei.) 7. a (se) individualiza, a (se) singulariza. (A ~ ├«nsu╚Öirile unui fenomen.)
IZOLAT adj., adv. 1. adj. desp─âr╚Ťit, r─âzle╚Ťit, separat, (pop.) r─âznit, (├«nv.) osebit. (Pas─âre ~ de stol.) 2. adv. deoparte, retras, (├«nv.) osebi. (St─â ~.) 3. adj. desp─âr╚Ťit, separat. (Camere complet ~.) 4. adj. retras, singur, singuratic, solitar, (rar) ├«nsingurat, (├«nv.) retirat, (fig.) sihastru. (Un om ~; tr─âie╚Öte ~.) 5. adj. pribeag, r─ât─âcit, r─âzle╚Ť, singur, singuratic, solitar. (Se uita la un nor ~.) 6. adj. disparat, r─âzle╚Ť. (Elemente ~; amintiri ~.) 7. adj. r─âzle╚Ť, sporadic. (C├«teva cazuri ~ de ├«mboln─âvire.) 8. adv. r─âzle╚Ť, sporadic, (├«nv.) sporadice╚Öte. (Se ive╚Öte ~.) 9. adj. stingher, str─âin. (Se sim╚Ťea ~ ├«n sala de bal.) 10. adj. ascuns, dosit, dosnic, ferit, l─âturalnic, retras, singuratic, tainic, t─âinuit, (rar) l─âtura╚Ö, (├«nv. ╚Öi reg.) s─âcret, (reg.) l─âturi╚Ö. (├Än ungherul cel mai ~.)
IZOL├üT, -─é (< izola) adj., s. n. 1. Adj. (╚śi adverbial) F─âr─â leg─âtur─â, desp─âr╚Ťit, separat, deoparte; p. ext. ├«ndep─ârtat; retras, singuratic. ÔÖŽ (MAT.) Element i. al unei mul╚Ťimi = element pentru care exist─â o vecin─âtate a lui ce nu con╚Ťine alt element al mul╚Ťimii. ÔÖŽ R─âzle╚Ť. 2. S. n. (ANTROP., GENET.) Popula╚Ťie cu efectiv relativ redus, ap─ârut─â datorit─â unor bariere, geografice, religioase, etnice, culturale etc., ai c─ârei componen╚Ťi sunt constr├ón╚Öi, cu timpul, la o relativ─â consangvinizare.

Izolat dex online | sinonim

Izolat definitie

Intrare: izola
izola verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: izolat
izolat adjectiv