Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

27 defini╚Ťii pentru izolare

IZOL├ü, izolez, vb. I. 1. Tranz. A desp─âr╚Ťi cu totul; a separa unul de altul; spec. a desp─âr╚Ťi un bolnav contagios de oamenii s─ân─âto╚Öi, pentru a evita contagiunea. 2. Tranz. A ├«mpiedica transmiterea c─âldurii, a frigului, a umezelii, a zgomotului etc. dintr-un mediu (sau corp) ├«n altul; a separa un corp prin care trece curentul electric de alt corp bun conduc─âtor de electricitate. 3. Refl. A se ├«ndep─ârta de societate, de semeni; a sta retras, departe de al╚Ťii; a se retrage, a se ├«nchista. ÔÇô Din fr. isoler.
IZOL├üRE, izol─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) izola ╚Öi rezultatul ei; desp─âr╚Ťire, separare. ÔÖŽ (Med.) M─âsur─â cu caracter profilactic prin care se interzice unui bolnav contagios de a veni ├«n contact cu alte persoane. ÔÇô V. izola.
IZOL├ü, izolez, vb. I. 1. Tranz. A desp─âr╚Ťi cu totul; a separa unul de altul; spec. a desp─âr╚Ťi un bolnav contagios de oamenii s─ân─âto╚Öi, pentru a evita contagiunea. 2. Tranz. A ├«mpiedica transmiterea c─âldurii, a frigului, a umezelii, a zgomotului etc. dintr-un mediu (sau corp) ├«n altul; a separa un corp prin care trece curentul electric de alt corp bun conduc─âtor de electricitate. 3. Refl. A se ├«ndep─ârta de societate, de semeni; a sta retras, departe de al╚Ťii; a se retrage, a se ├«nchista. ÔÇô Din fr. isoler.
IZOL├üRE, izol─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) izola ╚Öi rezultatul ei; desp─âr╚Ťire, separare. ÔÖŽ (Med.) M─âsur─â cu caracter profilactic prin care se interzice unui bolnav contagios de a veni ├«n contact cu alte persoane. ÔÇô V. izola.
IZOL├ü, izolez, vb. I. 1. Tranz. A desp─âr╚Ťi cu totul, a separa. Urechea, deprins─â acum s─â izoleze fiecare sunet, l─âmuri pa╚Öi. C. PETRESCU, C. V. 50. Multe jude╚Ťe s├«nt complet izolate, fiindc─â ╚Ť─âranii au t─âiat firele telegrafice ╚Öi telefonice. REBREANU, R. II 77. ÔÖŽ A ├«mpiedica transmiterea c─âldurii, umezelii, sunetelor etc. dintr-un mediu (sau corp) ├«n altul cu ajutorul unei materii izolante; a separa cu ajutorul unei materii izolante un corp prin care trece curentul electric, de alt corp, bun conduc─âtor de electricitate. Firele electrice le izol─âm cu o c─âma╚Ö─â de cauciuc. 2. Refl. (Despre oameni) A se retrage, a se ├«ndep─ârta de ceilal╚Ťi oameni, de societate, v─âdind o atitudine individualist─â. Ace╚Öti c─ârturari, potrivit ├«nclin─ârilor personale, se izoleaz─â c─âut├«nd r─âgaz pentru preocup─ârile lor. SADOVEANU, E. 30. De la moartea lui Matei Basarab (1654) ╚Öi mai cu seam─â de la ╚śerban-vod─â Cantacuzino (1674- 1668), domnul ╚Öi boierii se izolar─â de popor, aceea ce f─âcu pe acesta s─â fie indiferent la glasul lor. B─éLCESCU, O. I 93. ÔŚŐ Fig. ╚śtiin╚Ťa adev─ârat─â nu se izoleaz─â de popor, ci e ├«n serviciul poporului.
IZOL├üRE, izol─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) izola ╚Öi rezultatul ei; desp─âr╚Ťire, separare, ├«ndep─ârtare. For╚Ťele ╚Öi t─âria Uniunii Sovietice au crescut nem─âsurat ast─âzi, c├«nd nu mai este singur─â ├«n fa╚Ťa imperialismului agresiv, c├«nd a ie╚Öit definitiv din situa╚Ťia de izolare interna╚Ťional─â. SC├ÄNTEIA, 1952, nr. 2501.
izolá (a ~) vb., ind. prez. 3 izoleáză
izoláre s. f., g.-d. art. izolắrii; pl. izolắri
izol├í vb., ind. prez. 1 sg. izol├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. izole├íz─â
izoláre s. f., g.-d. art. izolării; pl. izolări
IZOL├ü vb. 1. v. desp─âr╚Ťi. 2. v. r─âzle╚Ťi. 3. a (se) desp─âr╚Ťi, a (se) separa, (rar) a (se) segrega, (├«nv. ╚Öi pop.) a (se) deosebi, a (se) osebi. (A ~ animalele bolnave de cele s─ân─âtoase.) 4. v. ├«ndep─ârta. 5. v. retrage. 6. (livr.) a (se) claustra, (rar) a (se) ├«nsingura, (fig.) a (se) sih─âstri. (S-a ~ ├«n camera ei.) 7. v. individualiza.
IZOL├üRE s. 1. desp─âr╚Ťire, desprindere, deta╚Öare, izola╚Ťie, separare, separa╚Ťie. (~ lui de grup.) 2. v. desp─âr╚Ťire. 3. separatism. 4. v. retragere. 5. singur─âtate, (livr.) claustrare, claustra╚Ťie, solitudine, (rar) ├«nsingurare, (fig.) schimnicie, sih─âstrie. (Tr─âia ├«ntr-o ~ deplin─â.) 6. v. individualizare.
IZOL├ü vb. I. 1. tr. A da, a pune deoparte, a separa de ceea ce ├«nconjur─â. ÔÖŽ A ├«mpiedica trecerea unei forme de energie ├«n alta sau a unor substan╚Ťe dintr-un mediu (sau dintr-un corp) ├«n altul cu ajutorul unei materii izolante. 2. tr., refl. A (se) ├«ndep─ârta de via╚Ťa social─â. [< fr. isoler, it. isolare].
IZOL├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a izola ╚Öi rezultatul ei; separare; izola╚Ťie. [< izola].
IZOL├ü vb. I. tr. 1. a desp─âr╚Ťi, a separa. 2. a ├«mpiedica trecerea unei forme de energie ├«n alta, sau a unor substan╚Ťe dintr-un mediu (sau corp) ├«n altul cu ajutorul unei materii izolante. II. refl. (despre oameni) a se ├«ndep─ârta de via╚Ťa social─â. (< fr. /sÔÇÖ/isoler)
IZOL├üRE s. f. 1. ac╚Ťiunea de a izola. 2. m─âsur─â profilactic─â prin care se interzice unui bolnav contagios contactul cu alte persoane. ÔŚŐ (biol.) ~ geografic─â = separare a unei popula╚Ťii, a unei flore sau faune, prin bariere naturale ├«n teritorii limitate, ├«n scopul diversific─ârii speciilor. (< izola)
A IZOL├ü ~├ęz tranz. 1) (obiecte, fiin╚Ťe) A desp─âr╚Ťi de mediul ├«nconjur─âtor. 2) (persoane) A face s─â se izoleze; a sih─âstri; a schimnici; a pustnici. 3) (bolnavi contagio╚Öi) A separa de oamenii s─ân─âto╚Öi, pentru a evita contagierea. 4) A acoperi cu un material protector (pentru a exclude transmiterea c─âldurii, frigului, umezelii, zgomotului etc.). 5) (conductori electrici) A desp─âr╚Ťi cu un material dielectric de alte corpuri care conduc curentul electric (pentru a evita accidentele). /<fr. isoler
A SE IZOL├ü m─â ~├ęz intranz. A se ├«ndep─ârta de tumultul vie╚Ťii, tr─âind ├«n singur─âtate; a se retrage; a se ├«nchide; a se pustnici. /<fr. isoler
izol├á v. 1. a separa cu totul un lucru de altul: a izola o cas─â; 2. a pune, a (se) ╚Ťinea afar─â din societate; 3. Fiz. a a╚Öeza un corp a╚Öa ca s─â fie separat de corpurile ce conduc electricitatea.
izolare f. 1. ac╚Ťiunea de a (se) izola; 2. starea persoanei sau a lucrului izolat.
*izola╚Ťi├║ne f. (fr. isolation). Ac╚Ťiunea de a izola. Starea de a fi izolat: mul╚Ť─ş ferici╚Ť─ş tr─â─şesc ├«n izola╚Ťiune. ÔÇô ╚śi -├í╚Ťie, dar ob. -├íre.
*izol├ęz v. tr. (fr. isoler, it. isolare, d. isola, insul─â). Separ de ob─şectele din prejur. Dep─ârtez de lume. Fig. Consider ├«n parte, desp─âr╚Ťit de altele. Chim. Scot din combina╚Ťiune, separ. Fiz. Fac ca electricitatea s─â nu poat─â trece ma─ş ├«n colo (de ex., opun├«ndu-─ş o bucat─â de sticl─â).
IZOLA vb. 1. a (se) desp─âr╚Ťi, a (se) desprinde, a (se) deta╚Öa, a (se) izola, a (se) rupe, a (se) separa. (S-a ~ de grup.) 2. a se desp─âr╚Ťi, a se r─âzle╚Ťi, a se separa, (pop.) a se r─âzni, (reg.) a se r─âzlogi. (O oaie care s-a ~ de turm─â.) 3. a (se) desp─âr╚Ťi, a (se) separa, (rar) a (se) segrega, (├«nv. ╚Öi pop.) a (se) deosebi, a (se) osebi. (A ~ animalele bolnave de cele s─ân─âtoase.) 4. a (se) ├«ndep─ârta. (De ce s-a ~ de noi ├«n ultima vreme?) 5. a se retrage. (S-a ~ ├«n mijlocul naturii.) 6. (livr.) a (se) claustra, (rar) a (se) ├«nsingura, (fig.) a (se) sih─âstri. (S-a ~ ├«n camera ei.) 7. a (se) individualiza, a (se) singulariza. (A ~ ├«nsu╚Öirile unui fenomen.)
IZOLARE s. 1. desp─âr╚Ťire, separare. (~ lui de grup.) 2. desprindere, deta╚Öare, separare, separa╚Ťie. (~ unor a╚Öchii dintr-un material.) 3. desp─âr╚Ťire, separare, separa╚Ťie, (rar) segregare, segrega╚Ťie. (~ femeilor de b─ârba╚Ťi.) 4. separatism. (Ce e aceast─â ~?) 5. retragere. (~ lui ├«n mijlocul naturii.) 6. singur─âtate., (livr.) soliludine, (rar) ├«nsingurare, (fig.) schimnicie, sih─âstrie. (Tr─âia ├«ntr-o ~ deplin─â.) 7. individualizare, singularizare. (~ unor tr─âs─âturi din ansamblu.)
IZOLAREA RAIONULUI AC╚ÜIUNILOR misiune de lupt─â care vizeaz─â interzicerea aprovizion─ârii trupelor inamice cu carburant, alimente ╚Öi alte materiale. Izolarea raionului ac╚Ťiunilor se face cu ajutorul avia╚Ťiei.
IZOL├üRE (< izola) s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) izola ╚Öi rezultatul ei; separare, desp─âr╚Ťire. ÔÖŽ (MED.) M─âsur─â profilactic─â prin care se interzice unui bolnav contagios de a veni ├«n contact cu alte persoane. ÔÖŽ (BIOL.) I. geografic─â (spa╚Ťial─â) = separare a unei popula╚Ťii sau a unei flore ori faune prin ÔÇ×bariereÔÇŁ naturale ├«n teritorii limitate, ├«n urma c─âreia speciile se diversific─â, dup─â o linie de evolu╚Ťie proprie. ÔŚŐ I. ecologic─â = se realizeaz─â prin populare de habitate diferite, f─âr─â extinderea arealului geografic al speciilor, care duce la variate adapt─âri fa╚Ť─â de noile condi╚Ťii ale solului, microclimei, hranei, rela╚Ťiilor biocenotice etc. ÔŚŐ I. etiologic─â (comportamental─â) permite convie╚Ťuirea simpatic─â a unor forme apropiate. La multe specii de animale reproducerea este ├«nso╚Ťit─â de numeroase obiceiuri nup╚Ťiale (dansuri, roiri, c├óntece), de schimb─âri morfologice, de colorit, fiziologice etc., care permit recunoa╚Öterea apartenen╚Ťei la grup a indivizilor.
IZOL├üRE s. f. (< izol├í < fr. isoler, it. isolare): separare a p─âr╚Ťilor de propozi╚Ťie de propozi╚Ťia din care fac parte sau a unei propozi╚Ťii de fraza din care face parte, cu ajutorul virgulei sau al punctului, ca ├«n exemplele ÔÇ×Oamenii au r─âmas p├ón─â ├«n fundul fiin╚Ťei de cremene. Aspri, col╚Ťuro╚Öi, n─âprasnici.ÔÇŁ (Geo Bogza) ÔÇô nume predicative izolate; ÔÇ×Satul n-are han. Numai c├órcium─â.ÔÇŁ (Z. Stancu) ÔÇô complement direct izolat; ÔÇ×Pe aici a trecut. ╚śi pe aici. Pretutindeni.ÔÇŁ (Cezar Petrescu) ÔÇô complemente circumstan╚Ťiale de loc izolate; ÔÇ×Se va r─âspunde c─â metrica... nu zace ├«n firea limbii noastre. Sau c─â aceast─â metric─â ar fi prea savant─â pentru poezia popular─â.ÔÇŁ (L. Blaga) ÔÇô o subiectiv─â izolat─â; ÔÇ×O dorin╚Ť─â ├«ns─â tot aveam... S─â las copiilor mei un nume.ÔÇŁ (Camil Petrescu) ÔÇô o apozitiv─â izolat─â; ÔÇ×Mie ├«mi spuse tat-s─âu c─â Polina ╚Öi cu ─âla sunt ├«n vorb─â de mult... C─â e daravel─â mare.ÔÇŁ (M. Preda) ÔÇô o completiv─â direct─â izolat─â; ÔÇ×Atunci o s─â-i str├óngem pe to╚Ťi, cu c─â╚Ťel cu purcel din toate col╚Ťurile... Ca s─â se ├«mplineasc─â voia dumitale.ÔÇŁ (L. Rebreanu) ÔÇô o circumstan╚Ťial─â de scop izolat─â etc. Au scris despre acest fenomen lingvistic ├«n proza contemporan─â: Gh. Bulg─âr, Olga Tunsoiu etc.

Izolare dex online | sinonim

Izolare definitie

Intrare: izola
izola verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: izolare
izolare substantiv feminin