izolant definitie

13 definiții pentru izolant

IZOLÁNT, -Ă, izolanți, -te, adj. 1. (Adesea substantivat, m.) Care izolează (2), care are proprietatea de a izola. 2. (În sintagma) Limbă izolantă = limbă care nu are afixe și în care raportul dintre cuvinte este determinat de ordinea cuvintelor, de accent etc. – Din fr. isolant.
IZOLÁNT, -Ă, izolanți, -te, adj. 1. (Adesea substantivat, m.) Care izolează (2), care are proprietatea de a izola. 2. (În sintagma) Limbă izolantă = limbă care nu are afixe și în care raportul dintre cuvinte este determinat de ordinea cuvintelor, de accent etc. – Din fr. isolant.
IZOLÁNT, -Ă, izolanți, -te, adj. 1. (Și substantivat) Care are însușirea de a împiedica transmiterea căldurii, umezelii, zgomotului, curentului electric etc. dintr-un mediu (sau corp) în altul. Materii izolante. 2. (În expr.) Limbă izolantă = limbă care nu are afixe gramaticale și în care raportul dintre cuvinte este determinat de topică, de accent etc.
izolánt adj. m., pl. izolánți; f. izolántă, pl. izolánte
izolánt adj. m., pl. izolánți; f. sg. izolántă, pl. izolánte
IZOLÁNT adj., s. 1. adj. izolator. (Material ~.) 2. s., adj. (FIZ.) dielectric. 3. s. (FIZ.) izolant electric = material electroizolant; izolant termic v. calorifug.
IZOLÁNT, -Ă adj., s.m. (Substanță) care împiedică transmiterea căldurii, a umezelii, a curentului electric etc. dintr-un mediu (sau dintr-un corp) în altul. ◊ Limbă izolantă = limbă în care legătura dintre cuvinte este determinată de topică, de accent etc. [Cf. fr. isolant, it. isolante].
IZOLÁNT, -Ă I. adj., s. m. (material) cu ajutorul căruia se poate realiza o izolare electrică, fonică, termică, hidrofugă etc. II. adj. limbă ~ă = limbă lipsită de structură morfologică, în care raporturile gramaticale se exprimă prin topică, prin intonație și prin numeroase cuvinte auxiliare. (< fr. isolant)
IZOLÁNT ~tă (~ți, ~te) 1) și substantival (despre materiale) Care are proprietatea de a izola. 2): Limbă ~tă limbă în care raportul dintre cuvinte este redat nu prin afixe, ci prin topică, accent etc. /<fr. isolant
*izolánt, -ă adj. (fr. isolant). Care izolează, izolator: sticla și rășina izolează electricitatea. Limbĭ izolante, acelea în care frazele-s formate din cuvinte invariabile, de ordinar monosilabice și în care raporturile gramaticale nu-s însemnate de cît pin locu terminilor (ca în chineză, anamită, siameză, birmaniană, tibetană). S. n., pl. e. Substanță care izolează: sticla e un izolant al electricitățiĭ.
IZOLANT adj., s. 1. adj. izolator. (Material ~.) 2. s., adj. dielcctric. 3. adj., s. izolant termic = calorifug, termoizolant, termoizolator.
IZOLÁNT, -Ă (< fr.) adj., s. m. I. Adj. 1. (TEHN., despre un material mediu etc.) Care are proprietatea de a izola. 2. (LINGV.) Limbă i. = limbă care nu are afixe și și în care raportul dintre cuvinte este determinat de ordinea cuvintelor, de accent etc. II. S. m. Material utilizat pentru executarea unei izolări. ◊ I. electric = dielectric. I. hidrofug = i. care este foarte puțin sau deloc permeabil pentru apă. I. termic = calorifug. I. fonic = i. care împiedică sau atenuează transmiterea oscilațiilor sonore.
IZOLÁNT, -Ă adj. (cf. fr. isolant, it. isolante): în sintagma limbă izolantă (v.).

izolant dex

Intrare: izolant
izolant adjectiv