Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru izolant

IZOL├üNT, -─é, izolan╚Ťi, -te, adj. 1. (Adesea substantivat, m.) Care izoleaz─â (2), care are proprietatea de a izola. 2. (├Än sintagma) Limb─â izolant─â = limb─â care nu are afixe ╚Öi ├«n care raportul dintre cuvinte este determinat de ordinea cuvintelor, de accent etc. ÔÇô Din fr. isolant.
IZOL├üNT, -─é, izolan╚Ťi, -te, adj. 1. (Adesea substantivat, m.) Care izoleaz─â (2), care are proprietatea de a izola. 2. (├Än sintagma) Limb─â izolant─â = limb─â care nu are afixe ╚Öi ├«n care raportul dintre cuvinte este determinat de ordinea cuvintelor, de accent etc. ÔÇô Din fr. isolant.
IZOL├üNT, -─é, izolan╚Ťi, -te, adj. 1. (╚śi substantivat) Care are ├«nsu╚Öirea de a ├«mpiedica transmiterea c─âldurii, umezelii, zgomotului, curentului electric etc. dintr-un mediu (sau corp) ├«n altul. Materii izolante. 2. (├Än expr.) Limb─â izolant─â = limb─â care nu are afixe gramaticale ╚Öi ├«n care raportul dintre cuvinte este determinat de topic─â, de accent etc.
izol├ínt adj. m., pl. izol├ín╚Ťi; f. izol├ínt─â, pl. izol├ínte
izol├ínt adj. m., pl. izol├ín╚Ťi; f. sg. izol├ínt─â, pl. izol├ínte
IZOLÁNT adj., s. 1. adj. izolator. (Material ~.) 2. s., adj. (FIZ.) dielectric. 3. s. (FIZ.) izolant electric = material electroizolant; izolant termic v. calorifug.
IZOL├üNT, -─é adj., s.m. (Substan╚Ť─â) care ├«mpiedic─â transmiterea c─âldurii, a umezelii, a curentului electric etc. dintr-un mediu (sau dintr-un corp) ├«n altul. ÔŚŐ Limb─â izolant─â = limb─â ├«n care leg─âtura dintre cuvinte este determinat─â de topic─â, de accent etc. [Cf. fr. isolant, it. isolante].
IZOL├üNT, -─é I. adj., s. m. (material) cu ajutorul c─âruia se poate realiza o izolare electric─â, fonic─â, termic─â, hidrofug─â etc. II. adj. limb─â ~─â = limb─â lipsit─â de structur─â morfologic─â, ├«n care raporturile gramaticale se exprim─â prin topic─â, prin intona╚Ťie ╚Öi prin numeroase cuvinte auxiliare. (< fr. isolant)
IZOL├üNT ~t─â (~╚Ťi, ~te) 1) ╚Öi substantival (despre materiale) Care are proprietatea de a izola. 2): Limb─â ~t─â limb─â ├«n care raportul dintre cuvinte este redat nu prin afixe, ci prin topic─â, accent etc. /<fr. isolant
*izol├ínt, -─â adj. (fr. isolant). Care izoleaz─â, izolator: sticla ╚Öi r─â╚Öina izoleaz─â electricitatea. Limb─ş izolante, acelea ├«n care frazele-s formate din cuvinte invariabile, de ordinar monosilabice ╚Öi ├«n care raporturile gramaticale nu-s ├«nsemnate de c├«t pin locu terminilor (ca ├«n chinez─â, anamit─â, siamez─â, birmanian─â, tibetan─â). S. n., pl. e. Substan╚Ť─â care izoleaz─â: sticla e un izolant al electricit─â╚Ťi─ş.
IZOLANT adj., s. 1. adj. izolator. (Material ~.) 2. s., adj. dielcctric. 3. adj., s. izolant termic = calorifug, termoizolant, termoizolator.
IZOL├üNT, -─é (< fr.) adj., s. m. I. Adj. 1. (TEHN., despre un material mediu etc.) Care are proprietatea de a izola. 2. (LINGV.) Limb─â i. = limb─â care nu are afixe ╚Öi ╚Öi ├«n care raportul dintre cuvinte este determinat de ordinea cuvintelor, de accent etc. II. S. m. Material utilizat pentru executarea unei izol─âri. ÔŚŐ I. electric = dielectric. I. hidrofug = i. care este foarte pu╚Ťin sau deloc permeabil pentru ap─â. I. termic = calorifug. I. fonic = i. care ├«mpiedic─â sau atenueaz─â transmiterea oscila╚Ťiilor sonore.
IZOLÁNT, -Ă adj. (cf. fr. isolant, it. isolante): în sintagma limbă izolantă (v.).

Izolant dex online | sinonim

Izolant definitie

Intrare: izolant
izolant adjectiv