izobuténă s. f., g.-d. art. izobuténei

izobuténă s. f., g.-d. art. izobuténei

IZOBUTÉNĂ s.f. Carbură etilenică, extrasă prin cracarea petrolului. [< isobutène].

IZOBUTÉNĂ s. f. hidrocarbură olefinică cu catenă ramificată, gaz incolor, inflamabil, prin cracarea petrolului, folosit în benzina de polimerizare, în carburanții sintetici cu cifra octanică mare. (< fr. isobutène)

IZOBUTÉNĂ (< fr.) s. f. Hidrocarbură olefinică cu catenă ramificată. Se prezintă sub forma unui gaz incolor, inflamabil, care se separă din gazele de rafinărie. Este întrebuințată în benzina de polimerizare, în carburanții sintetici cu cifră octanică mare etc.