iznoavă definitie

11 definiții pentru iznoavă

IZNOÁVĂ, iznoave, s. f. (Pop.) 1. Lucru nou, noutate; născocire. ◊ Loc. adv. De iznoavă = din nou, de la capăt, încă o dată. 2. Poznă, glumă, ghidușie; minciună, scornitură. – Din sl. izŭ nova „din nou”.
IZNOÁVĂ, iznoave, s. f. (Pop.) 1. Lucru nou, noutate; născocire. ◊ Loc. adv. De iznoavă = din nou, de la capăt, încă o dată. 2. Poznă, glumă, ghidușie; minciună, scornitură. – Din sl. izŭ nova „din nou”.
IZNOÁVĂ s. f. 1. (Popular) Vorbă fără rost, scornitură. Ia taci, mătușă, ce mai scornești iznoave! Om însurat ca dînsul? Lumea multe grăiește, da eu cred că-s minciuni. CONTEMPORANUL, VI 500. ♦ Invenție. Mare iznoavă-i și trinu (= trenul). Bun cap o mai avut cine l-o mai iscodit. MIRONESCU, S. A. 133. 2. (Învechit și arhaizant, în loc. adv.) De iznoavă = din nou, iarăși, de la capăt, încă o dată. Crainicii măriei-sale au făcut de iznoavă strigare de oaste. SADOVEANU, F. J. 572. Rîsetele și glumele încetară și toți se puseră de iznoavă pe lucru. MACEDONSKI, O. III 6. Cînd a ajuns acasă, și-a făcut de iznoavă socoteala, băbește, cum îl taie capul. VLAHUȚĂ, O. A. 356.
iznoávă (pop.) s. f., g.-d. art. iznoávei; pl. iznoáve
iznoávă s. f., g.-d. art. iznoávei; pl. iznoáve
IZNOÁVĂ s. v. glumă, snoavă.
iznoávă (iznoáve), s. f.1. Noutate. – 2. (Mold.) Glumă, banc. Sl. izŭ nova „din nou”. Cuvînt rar, se folosește mai ales în expresia iznoavă (var. de la iznov) „altă dată” (Miklosich, Slaw. Elem., 32; Tiktin; DAR). Probabil de aici snoavă, s. f. (glumă, banc), var. znoavă, și poate și snoabă (var. znoabă), s. f. (Banat, poznă).
IZNOÁVĂ ~e f.: De ~ de la început; din nou; iarăși. /<sl. izu nova
iznoavă f. Mold. 1. lucru nou și neauzit, poznă: nu-l duce capul... la atâtea iznoave CR.; de iznoavă, din nou; 2. snoavă: să te strici de râs de iznoavele lui Ivan CR. [Slav. IZŬ NOVA, din nou, iarăși].
iznoávă (oa dift.) f., pl. e (vsl. izŭ nova, din noŭ; bg. iznovo, sîrb. iznova și snova, rus. íznovo. V. znoavă, novac, noiță). Rar azĭ. Înoire, schimbare. Znoavă (noutate), poznă povestită. De iznoavă, din noŭ.
iznoa s. v. GLUMĂ. SNOAVĂ.

iznoavă dex

Intrare: iznoavă
iznoavă substantiv feminin