IZMENEÁLĂ, izmeneli, s. f. (Fam.) Purtare, atitudine afectată, lipsită de seriozitate, pretențioasă; fandoseală, sclifoseală. ♦ Strâmbătură, grimasă. – Izmeni + suf. -eală.

IZMENEÁLĂ, izmeneli, s. f. (Fam.) Purtare, atitudine afectată, lipsită de seriozitate, pretențioasă; fandoseală, sclifoseală. ♦ Strâmbătură, grimasă. – Izmeni + suf. -eală.

IZMENEÁLĂ, izmeneli, s. f. (Familiar) 1. Afectare, fandoseală, sclifoseală. 2. Strîmbătură.

izmeneálă (fam.) s. f., g.-d. art. izmenélii; pl. izmenéli

izmeneálă s. f., g.-d. art. izmenélii; pl. izmenéli

IZMENEÁLĂ s. v. capriciu, chef, fandoseală, fantezie, fason, fiță, maimuțăreală, moft, naz, poftă, prosteală, sclifoseală, toană.

IZMENEÁLĂ ~éli f. fam. Cochetărie exagerată; fasoleală; fandoseală; sclifoseală; marghioleală. /a (se) izmeni + suf. ~eală

izmeneală s. v. CAPRICIU. CHEF. FANDOSEALĂ. FANTEZIE. FASON. FIȚĂ. MAIMUȚĂREALĂ. MOFT. NAZ. POFTĂ. PROSTEALĂ. SCLIFOSEALĂ. TOANĂ.

izmeneală, izmeneli s. f. 1. purtare, atitudine afectată / pretențioasă; fandoseală 2. strâmbătură, grimasă