izmeană definitie

15 definiții pentru izmeană

IZMÁNĂ, izmene, s. f. (Mai ales la pl.) Obiect de lenjerie bărbătească, asemănător pantalonului, care acoperă corpul de la talie în jos; indispensabili, nădragi. [Var.: (reg.) izmeánă s. f.] – Din bg. izmeni.
IZMEÁNĂ s. f. v. izmană.
IZMÁNĂ, izmene, s. f. (Mai ales la pl.) Obiect de lenjerie bărbătească, acoperind corpul de la talie în jos; indispensabili, nădragi. [Var.: (reg.) izmeánă s. f.] – Din bg. izmeni.
IZMEÁNĂ s. f. v. izmană.
IZMÁNĂ s. f. v. izmeană.
IZMEÁNĂ, izmene, s. f. (Și în forma izmană; mai ales la pl.) Obiect de rufărie bărbătească care se poartă sub pantaloni, acoperind corpul de la talie în jos; indispensabili. În cămașă și izmene, Eftimie stătea după obloane și pîndea. DUMITRIU, N. 254. Ca la armată, avea fiecare lădița lui și în ea tot avutul: o cămașă de schimb, o izmană, ciorapi sau obiele. PAS, L. I 79. Își spălară cum putură cămășile și izmenele. Le stoarseră și le întinseră în poiană, spre soarele ce apunea, CAMIL PETRESCU, O. I 619. ♦ Cracul unui astfel de veșmînt. C-o izmană trasă Cu alta sumeasă. La TDRG. – Variantă: izmană s. f.
izmánă s. f., g.-d. art. izménei, pl. izméne
izméne s. f. pl. (sg. izmánă, g.-d. art. izménei)
IZMÉNE s. pl. v. indispensabili.
izmánă (izméne), s. f. – Indispensabili. – Mr. zmeană, megl. izmeani. Sl. izmĕna „schimb” (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Cihac, II, 144; Tiktin; Conev 83 și 99; Densusianu, GS, II, 316; DAR); pentru semantism, cf. it. mutande, rom. schimburi. Cf. primeni. Sing. este rar. – Der. izmeni, vb. (a schimba, a altera; refl., a se schimba, a se înrăutăți; refl., a face nazuri, a se răsfăța), din sl. izmĕniti „a schimba”; izmeneală (var. înv. izmenitură), s. f. (moft, afectare).
IZMÁNĂ ~éne f. mai ales la pl. Articol de lenjerie bărbătească în formă de pantaloni; indispensabili. /<bulg. izmeni
izmene f. pl. pantaloni de pânză: ce se poartă dedesubt. [Slav. IZMĬENA, schimbare (cf. schimburi = rufe)].
izméne f. pl. (vsl. izmĭena, schimbare, adică „schimburĭ, primenelĭ” [ca și it. mutande, izmene d. mutare, a muta, a schimba]. V. izmenesc). Pantalonĭ de pînză care se poartă pe dedesupt, ca și cămașa. – Sing. izmeánă (în nord izmană, ca pomană) rar întrebuințat, cu înț. de „crac de izmene”. V. nădragĭ.
IZMENE s. pl. indispensabili (pl.), (prin Bucov. și Maram.) brace (pl.), (Transilv.) gaci (pl.).
bun de răzuit izmene expr. (d. – instrumente de tăiat) tocit.

izmeană dex

Intrare: izmană
izmeană
izmană substantiv feminin