izmă proastă definitie

26 definiții pentru izmă proastă

ÍZMĂ s. f. Plantă erbacee perenă din familia labiatelor, cu frunzele pețiolate și florile roșii-violete dispuse în spice la vârful tulpinilor sau ramurilor, întreaga plantă având un miros plăcut caracteristic; mentă (Mentha piperita). ◊ Izmă creață = specie de izmă cu frunzele pețiolate și crețe, folosită la prepararea unor medicamente; mentă creață (Mentha crispa). Izma-broaștei = plantă erbacee cu frunze dințate și cu flori roz, care crește prin locurile mlăștinoase (Mentha aquatica). – Et. nec.
ÍZMĂ s. f. Plantă erbacee perenă din familia labiatelor, cu frunzele pețiolate și florile roșii-violete dispuse în spice la vârful tulpinilor sau ramurilor, întreaga plantă având un miros plăcut caracteristic; mentă (Mentha piperita). ◊ Izmă creață = specie de izmă cu frunzele pețiolate și crețe, folosită la prepararea unor medicamente; mentă creață (Mentha crispa). Izma-broaștei = plantă erbacee cu frunze dințate și cu flori roz, care crește prin locurile mlăștinoase (Mentha aquatica). – Et. nec.
ÍZMĂ s. f. Plantă erbacee din familia labiatelor, cu frunzele dințate și florile trandafirii, cu miros tare și plăcut, întrebuințată la prepararea unor medicamente, a unor parfumuri și ca condiment (Mentha piperita); mentă. Dacă ți s-o apleca, îți pregătește mămițica un ceai de izmă. PAS, L. I 46. Foaie verde izmă deasă, I-am trimis dorul acasă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 126. ◊ Compuse: izmă-creață = specie de izmă, cu frunzele dințate și încrețite folosite la prepararea unor medicamente (Mentha crispa); mentă-creață. Pui zahar, cît vrai să fie de dulce, pui inipere, izmă-creață, anghelică și coji de portocale. HOGAȘ, M. N. 121. Foaie verde izmă-creață, De-ai fi poamă pădureață Ai veni la mine-n brațe Să te sărut cu dulceață. ȘEZ. I 174; izma-broaștei = plantă erbacee din familia labiatelor cu frunze ascuțite și dințate și cu florile roz, care crește prin locurile mlăștinoase (Mentha aquatica).
!ízma-broáștei (plantă) s. f., g.-d. art. ízmei-broáștei
ízmă s. f., g.-d. art. ízmei
!ízmă-creáță s. f., g.-d. art. ízmei-créțe
ízma-broáștei s. f.
ízmă s. f., g.-d. art. ízmei
ízmă creáță s. f. + adj.
IZMA-MAICII-PRÉCISTE s. v. calomfir.
IZMA-STÚPILOR s. v. melisă, roiniță.
ÍZMĂ s. (BOT.) 1. (Mentha piperita) mentă. 2. (Mentha silvestris) mentă, (reg.) voieștniță. 3. izma broaștei (Mentha aquatica) = menta broaștei, (reg.) minta lângorii; izmă creață (Mentha crispa) = mentă creață, (reg.) iarbă-creață.
ÍZMĂ s. v. tămâiță.
IZMĂ PROÁSTĂ s. v. apărătoare.
ÍZMĂ f. Plantă erbacee perenă, mirositoare, cu frunze pețiolate și cu flori mici trandafirii, folosită în industria farmaceuticii și a parfumurilor; mentă. ◊ ~ creață izmă cu frunză creață; mentă creață. ~a-broaștei izmă care crește prin locuri mlăștinoase; menta-broaștei. /Orig. nec.
izmă f. plantă de ornament și medicală, cu miros plăcut și cu gust arzător (Menta chrispa). [Origină necunoscută].
ízmă f., pl. e (ngr. *gýosmos, dýosmos și -on, vgr. ῾edýosmon, izmă, d. ῾edýs, plăcut, și osmé, miros; alb. dhĭozmă, bg. gĭózum, gĭúzum. V. edonizm și osmiŭ). Sud. Mintă.
izma-Maicii-Preciste s. v. CALOMFIR.
izma-stupilor s. v. MELISĂ. ROINIȚĂ.
IZMĂ s. (BOT.) 1. (Mentha piperita) mentă. 2. (Mentha silvestris) mentă, (reg.) voieștniță. 3. izma broaștei (Mentha aquatica) = menta broaștei, (reg.) minta lîngorii; izmă creață (Mentha crispa) = mentă creață, (reg.) iarbă-creață.
izmă s. v. TĂMÎIȚĂ.
izmă proastă s. v. APĂRĂTOARE.
ízmă, izme, s.f. – (bot.) Mentă (Mentha piperita). – Et. nec. (Șăineanu, DEX); din magh. izmat (MDA).
MENTHA L., IZMĂ, fam. Labiatae. Gen originar din regiuni cu climă temperată, pînă la 20 specii, erbacee, erecte sau tîrîtoare, odorante. Flori hermafrodite (caliciul campanulat sau tubulos, bilabiat sau cu 5 dinți egali, 10 nervuri, corolă infundibuliformă regulat-fidată, lacinia superioară puțin crestată în vîrf sau întreagă, toate laciniile erecte, 4 stamine erecte, exerte, antere compuse din 2 jumătăți paralele) în număr mare (mai rar 2-6), în verticil, dispuse în spic. Frunze pînă la 1,5 cm lungime, ovate, aproape sesile.
a rămâne cu albușul / cu izma expr. (intl.) a se alege cu un câștig minim, a nu lua mai nimic.
a se alege cu izma expr. (intl.) a nu avea niciun câștig; a avea de pierdut

izmă proastă dex