IZLÁZ, izlazuri, s. n. (Și în forma islaz) Imaș. Pe izlaz nu-i multă hrana, Dar vezi, albă ce-i Joiana! COȘBUC, P. I 95. Mai făceau pe ici pe colea și cîte un pui de giol cu gîștele și cu purceii de prin izlazuri. ODOBESCU, S. III 578. – Variantă: isláz s. n.