ISLÁZ s. n. v. izlaz.

IZLÁZ, izlazuri, s. n. Loc sau câmp nelucrat, pe care crește iarba, folosit ca pășune; imaș, pășune. [Var.: isláz s. n.] – Din bg. izlaz.

ISLÁZ s. n. v. izlaz.

IZLÁZ, izlazuri, s. n. Loc sau câmp nelucrat, pe care crește iarba, folosit ca pășune; imaș, pășune. [Var.: isláz s. n.] – Din bg. izlaz.

ISLÁZ s. n. v. izlaz.

IZLÁZ, izlazuri, s. n. (Și în forma islaz) Imaș. Pe izlaz nu-i multă hrana, Dar vezi, albă ce-i Joiana! COȘBUC, P. I 95. Mai făceau pe ici pe colea și cîte un pui de giol cu gîștele și cu purceii de prin izlazuri. ODOBESCU, S. III 578. – Variantă: isláz s. n.

izláz s. n., pl. izlázuri

izláz s. n., pl. izlázuri

IZLÁZ s. v. pășune.

izláz (izlázuri), s. n. – Pășune, imaș. – Megl. izlaz. Sl. (bg., sb., cr., slov.) izlazŭ „ieșire” (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Cihac, II, 153; Tiktin; DAR).

IZLÁZ ~uri n. Loc necultivat, acoperit cu iarbă și destinat păscutului vitelor; imaș; pășune. /<bulg. izlaz

islaz n. loc de pășune al unei comune. [Slav. IZLAZŬ].

isláz, V. izlaz.

izláz și isláz n., pl. urĭ (vsl. sîrb. izlaz, ĭeșire, d. izlaziti, a ĭeși, adică „la păscut”. V. iaz). Munt. Imaș, loc de păscut, păscătoare.

IZLAZ s. imaș, pășune, (pop.) păscătoare, suhat, (înv. și reg.) păștiune, siliște, (reg.) ierbărit, păscălău, păscăneț, păscătorie, păscătură, pășunare, pășunat, pășunet, prelucă, suhăție, (prin Ban. și Transilv.) sit, (Munt. și Olt.) tabun.

ISLAZ, com. în jud. Teleorman, pe Dunăre; 6.559 loc. (1998). Constr. de mori pentru măcinat cereale. Panificație. Centru viticol. Bisericile Sf. Trei Ierarhi (1848) și Sf. Nicolae (1848), în satele Islaz și Moldoveni. Satul Islaz apare menționat documentar în 1567. La 9/21 iun. 1848 a avut loc aici o mare adunare populară, în fața căreia s-a expus programul revoluționar, cunoscut sub numele de Proclamația de la Islaz; evenimentul marchează începutul Revoluției de la 1848 din Țara Românească.

PROCLAMAȚIA DE LA ISLAZ, denumirea sub care este cunoscut programul Revoluției de la 1848, din Țara Românească, elaborat de I. Heliade-Rădulescu din însărcinarea Comitetului revoluționar. Aprobarea ei de către Adunarea populară de la Islaz (9/21 iun. 1848) marchează începutul Revoluției.