izinit definitie

2 intrări

11 definiții pentru izinit

IZINÍ, izinesc, vb. IV. (Regional) 1. Tranz. (Despre rufe) A spăla prost, de mîntuială; a băga în boală. 2. Refl. A nu se dezvolta normal; a se pipernici, a se închirci.
IZINÍT, -Ă, iziniți, -te, adj. (Regional) Murdar; p. ext. slăbit, pipernicit. (Cu pronunțare regională) Ca o umbră e mama... Alături de mama, în copaie, izînit la față, frate-meu. STANCU, D. 231.
iziní (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. izinésc, imperf. 3 sg. izineá; conj. prez. 3 să izineáscă
iziní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. izinésc, imperf. 3 sg. izineá; conj. prez. 3 sg. și pl. izineáscă
IZINÍ vb. v. chirci, degenera, închirci, pipernici, sfriji, zgârci.
IZINÍT adj. v. chircit, degenerat, închircit, nedezvoltat, pipernicit, pirpiriu, pricăjit, prizărit, sfrijit.
IZINÍ, izinésc, vb. IV. 1. Intranz. A slăbi, a se ogârji, a zălezi. 2. Tranz. și refl. A (se) murdări. (cf. izină)
izinésc v. tr. (d. izină saŭ sîrb. zijániti, bg. zĭanosam, sufer pagubă. V. izină). Munt. Olt. Port o rufă prea mult și o murdăresc așa în cît nu maĭ ĭese la spălat. V. refl. Mă murdăresc așa în cît să nu maĭ ĭes la spălat. Fig. Mă închircesc, mă pipernicesc (de boală, de traĭ răŭ).
izinít, -ă adj. Vest. Pipernicit (Șez. 32, 110). Răŭ îmbrăcat.
izini vb. v. CHIRCI. DEGENERA. ÎNCHIRCI. PIPERNICI. SFRIJI. ZGÎRCI.
izinit adj. v. CHIRCIT. DEGENERAT. ÎNCHIRCIT. NEDEZVOLTAT. PIPERNICIT. PIRPIRIU. PRICĂJIT. PRIZĂRIT. SFRIJIT.

izinit dex

Intrare: izini
izini verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: izinit
izinit