Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

7 defini╚Ťii pentru izbuc

IZB├ÜC, izbucuri, s. n. Izvor de ap─â cu debit intermitent care se formeaz─â ├«n regiunile carstice ╚Öi func╚Ťioneaz─â pe principiul sifonului. ÔÇô Et. nec.
IZB├ÜC, izbucuri, s. n. Izvor de ap─â cu debit intermitent. ÔÇô Et. nec.
izb├║c s. n., pl. izb├║curi
izb├║c s. n., pl. izb├║curi
izbuc, izvor cu activitate intermitent─â, func╚Ťion├ónd pe principiul sifonului: apa adunat─â ├«ntr-un gol carstic iese brusc la supr. ├«n momentul c├ónd atinge nivelul cotului sifonului. Este caracteristic ╚Ťinuturilor carstice (denumire regional─â din M╚Ťii Apus.). Sin. izvor vaucluzian.
IZB├ÜC s. m. Izvor cu izbucnire ╚Öi scurgere intermitente, care se formeaz─â ├«n reg. carstice ╚Öi func╚Ťioneaz─â pe principiului sifonului (ex. izbucul C─âlug─âri din com. C─ârpinet, jud. Bihor, izbucul Bujor de pe valea Po╚Öoga, afl. al Arie╚Öului ╚Ö.a.); izvor intermitent.
IZBUC, m─ân─âstire ├«nfiin╚Ťat─â ├«ntre anii 1928 ╚Öi 1930, ├«n jud. Bihor, com. C─ârpinet, av├ónd dou─â biserici, una de lemn, Izvorul T─âm─âduirii, ╚Öi alta de zid, Adormirea Maicii Domnului (cu picturi murale executate ├«n 1969-1972).

Izbuc dex online | sinonim

Izbuc definitie

Intrare: izbuc
izbuc substantiv neutru