Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru izbitur─â

IZBIT├ÜR─é, izbituri, s. f. Lovitur─â puternic─â. ÔÖŽ (Rar) Semn r─âmas ├«n urma unei lovituri; contuzie. ÔÇô Izbi + suf. -tur─â.
IZBIT├ÜR─é, izbituri, s. f. Lovitur─â puternic─â. ÔÖŽ (Rar) Semn r─âmas ├«n urma unei lovituri; contuzie. ÔÇô Izbi + suf. -tur─â.
IZBIT├ÜR─é, izbituri, s. f. Lovitur─â puternic─â, izbire. Izbitura barosurilor pe nicovale. CAMILAR, N. II 104. ├Änaintea mea se deschidea podul negru, sc├«r╚Ť├«ind jalnic din ├«ncheieturi subt izbiturile viforului. SADOVEANU, O. I 350. P─âm├«ntul din ograda Gherghinei icnea sub izbiturile c─âlc├«ilor. BUJOR, S. 101. ÔÖŽ Locul, urma, semnul unei lovituri; contuzie.
izbit├║r─â s. f., g.-d. art. izbit├║rii; pl. izbit├║ri
izbit├║r─â s. f., g.-d. art. izbit├║rii; pl. izbit├║ri
IZBITÚRĂ s. 1. v. lovitură. 2. v. plesnitură. 3. lovitură, trântitură. (O ~ de ușă.) 4. v. îmbrâncitură. 5. v. zvârlitură.
IZBITÚRĂ ~i f. Lovitură puternică. /a izbi + suf. ~tură
izbitur─â f. efectul izbirii: lovitur─â puternic─â.
izbit├║r─â f., pl. ─ş. Rezultatu izbiri─ş, lovitur─â: corabia a primit o izbitur─â ├«n coast─â.
IZBITUR─é s. 1. lovitur─â, (pop.) p─âlitur─â, (reg.) ╚Ötos, (├«nv.) loveal─â. (O ~ puternic─â.) 2. lovitur─â, plesnitur─â. (Simte o ~ pe obraz.) 3. lovitur─â, tr├«ntitur─â. (O ~ de u╚Ö─â.) 4. br├«nci, ghiont. ├«mbr├«nceal─â, ├«mbr├«ncitur─â, ├«mpins─âtur─â, (reg.) ghiold, ╚Ötos, (Mold.) bleand─â, dupac, (Ban.) poanc─â, (prin Olt. ╚Öi Munt.) pot├«rnog. (Simte din toate p─âr╚Ťile ~i.) 5. arunc─âtur─â, azv├«rlitur─â, lovitur─â, zv├«rlitur─â. (~ calului n─âr─âva╚Ö.)

Izbitur─â dex online | sinonim

Izbitur─â definitie

Intrare: izbitur─â
izbitur─â substantiv feminin