Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru izbitor

IZBIT├ôR, -O├üRE, izbitori, -oare, adj. Care impresioneaz─â puternic; surprinz─âtor, frapant, uimitor. ÔÇô Izbi + suf. -tor.
IZBIT├ôR, -O├üRE, izbitori, -oare, adj. Care impresioneaz─â puternic; impresionant, frapant, uimitor. ÔÇô Izbi + suf. -tor.
IZBIT├ôR, -O├üRE, izbitori, -oare, adj. Care impresioneaz─â puternic, care uime╚Öte; impresionant, uimitor, surprinz─âtor, uluitor. Am─ânunt izbitor. Ôľş Ceea ce pricepuse ├«ns─â Leiba mai bine dec├«t oricine... era ilustra╚Ťia izbitoare a teoriei; cazul de reversie el ├«l cuno╚Ötea. CARAGIALE, S. 142.
izbitór adj. m., pl. izbitóri; f. sg. și pl. izbitoáre
izbitór adj. m., pl. izbitóri; f. sg. și pl. izbitoáre
IZBIT├ôR adj. 1. v. ╚Ťip─âtor. 2. v. clar. 3. v. frapant. 4. v. indiscutabil.
IZBITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care izbește; care bate la ochi; frapant; epatant. /a izbi + suf. ~tor
izbit├│r, -o├íre adj. Care izbe╚Öte. Fig. Care impresioneaz─â vi┼ş: ├«ntre ace╚Öt─ş oamen─ş e o asem─ânare izbitoare.
IZBITOR adj. 1. intens, strident, tare, ╚Ťip─âtor, violent, (rar) strig─âtor. (Culori, nuan╚Ťe ~.) 2. clar, evident, flagrant, incontestabil, ├«nvederat, limpede, ne├«ndoielnic, ne├«ndoios, net─âg─âduit, pregnant, v─âdit, vizibil, (livr.) manifest, (fig.) marcat. (Semne ~ de boal─â.) 3. frapant, surprinz─âtor, ╚Öocant, uimitor, (livr.) sesizant. (O asem─ânare ~.) 4. categoric, evident, flagrant, indiscutabil, v─âdit. (Un adev─âr ~.)

Izbitor dex online | sinonim

Izbitor definitie

Intrare: izbitor
izbitor adjectiv