12 definiții pentru izbăvitor
IZBĂVITÓR, -OÁRE, izbăvitori, -oare,
s. m. și
f.,
adj. (
Pop.)
1. S. m. și
f. Persoană care izbăvește; salvator, mântuitor.
2. Adj. Care izbăvește, vindecă. –
Izbăvi +
suf. -tor.
IZBĂVITÓR, -OÁRE, izbăvitori, -oare,
s. m. și
f.,
adj. (
Pop.)
1. S. m. și
f. Persoană care izbăvește; salvator, mântuitor.
2. Adj. Care izbăvește, vindecă. –
Izbăvi +
suf. -tor.
IZBĂVITÓR, -OÁRE, izbăvitori, -oare,
s. m. și
f. (Învechit și arhaizant) Persoană care izbăvește; salvator, mîntuitor. Cînd se deșteptă... văzu pe izbăvitorul său. ISPIRESCU, L. 371. Boala Ilincuței avea rădăcini foarte adînci și greu s-ar fi găsit izbăvitori. CONTEMPORANUL, VI 105. ◊ (Adjectival) Omul... își îndeplini izbăvitoarea sa misiune. C. PETRESCU, A. R. 18.
izbăvitór adj. m.,
s. m.,
pl. izbăvitóri;
adj. f.,
s. f. sg. și
pl. izbăvitoáre
izbăvitór s. m., adj. m., pl. izbăvitóri; f. sg. și pl. izbăvitoáre IZBĂVITÓR adj. v. mântuitor.
IZBĂVITÓR adj. v. salvator. IZBĂVITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care izbăvește; salvator. /a (se) izbăvi + suf. ~tor izbăvitor a. și m. mântuitor: sfânta Nastasia izbăvitoarea de otravă CR.
izbitor a.
1. care izbește;
2. fig. care produce o impresiune vie (= fr. frappant): asemănări izbitoare.
IZBĂVITOR adj. (BIS.) mîntuitor, salvator, (înv.) spăsitor. izbăvitor adj. v. SALVATOR. Izbăvitor dex online | sinonim
Izbăvitor definitie
Intrare: izbăvitor (adj.)
Intrare: izbăvitor (s.m.)
izbăvitor substantiv masculin