IZBĂVÍ, izbăvesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A scăpa sau a face pe cineva să scape (dintr-o primejdie, boală etc.); a (se) salva, a (se) mântui. – Din sl. izbaviti.

IZBĂVÍRE, izbăviri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) izbăvi și rezultatul ei; scăpare, salvare, mântuire. – V. izbăvi.

IZBĂVÍ, izbăvesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A scăpa (dintr-o primejdie, boală etc.); a (se) salva, a (se) mântui. – Din sl. izbaviti.

IZBĂVÍRE, izbăviri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) izbăvi și rezultatul ei; scăpare, salvare, mântuire. – V. izbăvi.

IZBĂVÍ, izbăvesc, vb. IV. Tranz. (Învechit și arhaizant) A scăpa (dintr-o primejdie, pacoste, boală etc.), a salva, a mîntui (pe cineva). Vorbele trec; vor rămînea faptele, să mărturisească pentru mine. Ele au să mă cufunde, ori au să mă izbăvească. SADOVEANU, D. P. 19. O biată păsărică de munci te izbăvește. ALECSANDRI, P. III 308. Vindecă și izbăvește amărîta mea durere. CONACHI, P. 86. ◊ Refl. S-a ținut dîrz, a crezut în comunism și s-a izbăvit. SADOVEANU, M. C. 167.

IZBĂVÍRE, izbăviri, s. f. (Învechit și arhaizant) Faptul de a (se) izbăvi; salvare, scăpare, mîntuire. Privea cu ochii ațintiți înainte-i, așteptînd de la noaptea aceea ori o tulburare năprasnică și fugă, ori o izbăvire. SADOVEANU, Z. C. 121. A găsi vro izbăvire nu pot să nădăjduiesc. CONACHI, P. 47.

izbăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. izbăvésc, imperf. 3 sg. izbăveá; conj. prez. 3 să izbăveáscă

izbăvíre s. f., g.-d. art. izbăvírii; pl. izbăvíri

izbăví vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. izbăvésc, imperf. 3 sg. izbăveá; conj. prez. 3 sg. și pl. izbăveáscă

izbăvíre s. f., g.-d. art. izbăvírii; pl. izbăvíri

IZBĂVÍ vb. v. mântui.

IZBĂVÍ vb. v. salva, scăpa.

IZBĂVÍRE s. v. mântuire.

IZBĂVÍRE s. v. salvare, scăpare.

izbăví (izbăvésc, izbăvít), vb. – A salva, a scăpa dintr-o primejdie, a elibera, a răscumpăra. Sl. izbaviti (Tiktin; DAR), cf. bg. izbavjam. – Der. izbavă, s. f. (salvare), din sl. izbava; izbăvitor, adj. (salvator); izbăvință, s. f. (înv., salvare).

A IZBĂVÍ ~ésc tranz. 1) (ființe) A scoate dintr-o situație complicată; a salva; a scăpa. 2) (persoane) A face să se izbăvească. /<sl. izbaviti

A SE IZBĂVÍ mă ~ésc intranz. A izbuti să se elibereze (de ceva sau de cineva care incomodează); a se dezbăra; a se descotorosi; a se debarasa; a scăpa. /<sl. izbaviti

izbăví v. 1. a scăpa sufletul, a mântui: o biată păsărică de munci te izbăvește Al.; 2. a scăpa de o primejdie, de o boală. [Slav. IZBĂVIȚI, a libera, a răscumpăra].

izbăvésc și (maĭ rar) izbovésc v. tr. (vsl. iz-baviti, a libera, a salva, d. byti, byvati, a fi, a deveni; izbava, răscumpărare, salvare. V. zăbăvesc, iz- și do-bîndesc, izbutesc). Liberez, salvez: izbăvește-ne, Doamne, de cel răŭ.

IZBĂVI vb. (BIS.) a (se) mîntui, a (se) purifica, a (se) răscumpăra, a (se) salva, (înv.) a (se) scoate, a (se) scumpăra, a (se) scura, a (se) spăsi, (fig.) a (se) curăța, a (se) spăla. (S-a ~ de păcate.)

izbăvi vb. v. SALVA. SCĂPA.

IZBĂVIRE s. (BIS.) mîntuire, salvare, (livr.) redempțiune, (înv.) mîntuință, mîntuitură, spăseală, spăsenie, spăsire. (~ unui păcătos.)

izbăvire s. v. SALVARE. SCĂPARE.