izbă definitie

12 definiții pentru izbă

ÍZBĂ, izbe, s. f. Căsuță din bârne specifică unor sate rusești. – Din rus. izba.
ÍZBĂ, izbe, s. f. Căsuță (de lemn) specifică unor sate rusești. – Din rus. izba.
ÍZBĂ, izbe, s. f. Căsuță (de lemn) a țăranilor ruși.
ízbă s. f., g.-d. art. ízbei; pl. ízbe
ízbă s. f., g.-d. art. ízbei; pl. ízbe
ÍZBĂ s.f. Căsuță din bârne la popoarele din nordul Europei și Asiei. [< rus. izba].
ÍZBĂ s. f. căsuță din bârne la popoarele din nordul Europei și Asiei. (< rus. izba)
ízbă (ízbe), s. f. – Casă tipică din stepa rusească. Rus. izba (sec. XIX), cf. fr. izba.
ÍZBĂ ~e f. (în Rusia) Casă țărănească din bârne. /<rus. izba
ízbă2 s.f. (înv.) 1. izbitură. 2. trântă.
izbă f. lovitură: dă (mistrețului) o izbă în pământ [V. izbì].
izbáĭ n., pl. urĭ (d. izbesc). Est. Fam. Izbitură dată cuĭva: ĭ-a tras un izbaĭ. – În nord și izbă, pl. e.

izbă dex

Intrare: izbă
izbă substantiv feminin