ivit definitie

2 intrări

14 definiții pentru ivit

IVÍ, ivesc, vb. IV. Refl. A se arăta, a apărea (dintr-odată, pe neașteptate), a ieși la iveală, a se descoperi. – Din sl. javiti.
IVÍ, ivesc, vb. IV. Refl. A se arăta, a apărea (dintr-o dată, pe neașteptate), a ieși la iveală, a se descoperi. – Din sl. javiti.
IVÍ, ivesc, vb. IV. Refl. A se arăta (pe neașteptate sau ieșind dintr-un loc ascuns), a apărea (dintr-o dată sau întîia oară), a ieși în văzul tuturor. Stoluri de rațe se iveau în văzduh, ca niște ciocane de lemn aruncate-n sus. ARGHEZI, P. T. 160. E duminică. Din vale Se ivesc răzleți flăcăi. COȘBUC, P. I 263. Începea a se ivi soarele dintre nori. CREANGĂ, A. 34. Cînd prin crengi s-a fi ivit Luna-n noaptea cea de vară, Mi-i ținea de subsuoară, Te-oi ținea pe după gît. EMINESCU, O. I 55. ♦ Tranz. (Învechit) A arăta. Fetele tinere ivesc fețele rumene ca mărul prin obloanele deschise ale ferestrelor cu gratii. EMINESCU, N. 51.
!iví (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se ivéște, imperf. 3 sg. se iveá; conj. prez. 3 să se iveáscă
iví vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ivésc, imperf. 3 sg. iveá; conj. prez. 3 sg. și pl. iveáscă
IVÍ vb. 1. v. apărea. 2. a apărea, a se arăta, a pica, (înv. și reg.) a se scociorî, (înv.) a se sfeti. (Chiar atunci s-a ~ și el.) 3. v. înfățișa. 4. a apărea, a se arăta, (înv.) a mijloci, (fig.) a încolți, a se înfiripa, a înflori, a se naște. (Un zâmbet s-a ~ pe fața lui.) 5. a apărea, a se arăta, a se înfățișa, a se revela, (înv. și pop.) a se dezveli. (Câmpia se ~ în toată splendoarea ei.) 6. a apărea, a se arăta, a ieși. (S-a ~ iarba.) 7. v. răsări. 8. a apărea, a se arăta, a miji, (reg.) a (se) iți, a (se) slomni. (Se ~ zorile.) 9. v. face. 10. v. stârni. 11. v. produce. 12. a apărea, a se declara. (S-a ~ o epidemie.)
A (se) ivi ≠ a dispărea
A se ivi ≠ a pieri
iví (ivésc, ivít), vb.1. (Înv.) A arăta, a demonstra. – 2. (Refl.) A se arăta, a apărea, a ieși la iveală. – Megl. iavés. Sl. javiti (Miklosich, Slaw. Elem., 53; Cihac, II, 152; Tiktin; DAR), cf. aieve. – Der. iveală, s. f. (apariție; prezență).
A SE IVÍ mă ivésc intranz. A-și face brusc apariția; a se lăsa văzut pe neașteptate; a apărea; a se arăta; a se isca. /<sl. javiti
ivì v. 1. a ieși la lumină, a apare; 2. a scoate la iveală, a arăta: fetele tinere ivesc fețele rumene EM. [Slav. ĬAVITI, a arăta].
ivésc (mă) v. refl. (vsl. ĭaviti, a arăta. V. privesc, aĭevea). Mă arăt, apar, încep a mă vedea: luna se ivi dintre brazĭ. – Maĭ vechĭ și a se ĭuvi.
IVI vb. 1. a apărea, a se arăta, a se vedea, a se zări, (italienism înv.) a spunta. (Nu se ~ cu săptămînile pe stradă.) 2. a apărea, a se arăta, a pica, (înv. și reg.) a se scociorî, (înv.) a se sfeti. (Chiar atunci s-a ~ și el.) 3. a apărea, a se arăta, a se înfățișa, a se prezenta, a veni, (înv.) a se spune, (fam.) a se înființa. (S-a ~ la proces.) 4. a apărea, a se arăta, (înv.) a mijloci, (fig.) a încolți, a se înfiripa, a înflori, a se naște. (Un zîmbet s-a ~ pe fața lui.) 5. a apărea, a se arăta, a se înfățișa, a se revela, (înv. și pop.) a se dezveli. (Cîmpia se ~ în toată splendoarea ei.) 6. a apărea, a se arăta, a ieși. (S-a ~ iarba.) 7. a apărea, a se arăta, a răsări, a se ridica. (S-a ~ luna.) 8. a apărea, a se arăta, a miji, (reg.) a (se) iți, a (se) slomni. (Se ~ zorile.) 9. a se face, a se lăsa, a sosi, a veni. (Cînd se ~ seara, pleacă.) 10. a apărea, a se isca, a începe, a se porni, a se produce, a se stîrni, (înv. și reg.) a se scociorî, (fig.) a se naște. (S-a ~ din senin o furtună.) 11. a apărea, a interveni, a se întîmpla, a se produce, a surveni. (A ~ o schimbare.) 12. a apărea, a se declara. (S-a ~ o epidemie.)[1]
IVÍT, -Ă, iviți, -te, adj. Care a apărut, care s-a ivit. Problemele ivite între timp... – V. ivi.

ivit dex

Intrare: ivi
ivi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: ivit
ivit