iuzbáșă s. m., art. iuzbáșa, g.-d. art. iuzbáșei; pl. iuzbáși

iuzbáșă s. m., art. iuzbáșa, g.-d. art. iuzbáșei; pl. iuzbáși

IUZBÁȘĂ s. (IST., MIL.) hotnog, sotnic, sutaș. (~ comanda în Moldova o sută de ostași.)

iuzbáșă s. m. – Căpitan al unei companii de o sută de infanteriști. Tc. yüzbași (Șeineanu, III, 72). Sec. XVII, înv. Este dublet al lui izbașa, s. m. (secretar al Sfatului), sec. XVIII, înv.

iuzbașa m. od. căpitan peste o sută de fustași cari păzeau poarta curții domnești: iar iuzbașa ce-mi făcea? drept la dânsa se ducea POP. [Turc. YÜZ BAȘY (din yüz, sută)].

ĭuzbașá m. fix, gen. al luĭ, saŭ f., pl. ále (turc. ĭüz-bašy, d. ĭüz, o sută, și bašy, șef). Vechĭ. Sutaș, căpitan (peste o sută de fustașĭ, care păzeaŭ la poarta curțiĭ domneștĭ armațĭ cu fuștĭ). Sec. 18 (izbașá). Un fel de funcționar al divanuluĭ.

IUZBAȘĂ s. (IST., MIL.) hotnog, sotnic, sutaș. (~ comanda în Moldova o sută de ostași.)

IUZBÁȘĂ (< tc.) (IST.) Hotnog; sutaș.