Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

7 defini╚Ťii pentru iurt─â

I├ÜRT─é, iurte, s. f. Locuin╚Ť─â demontabil─â, specific─â popula╚Ťiilor nomade mongole sau turcice, de form─â conic─â (la mongoli) sau semisferic─â (la turci), alc─âtuit─â dintr-un schelet din z─âbrele de lemn ├«n form─â de cerc, acoperit cu p├ósl─â. ÔÇô Din rus. iurta.
I├ÜRT─é, iurte, s. f. Locuin╚Ť─â demontabil─â, specific─â pentru popula╚Ťiile nomade mongole sau turcice, de form─â conic─â (la mongoli) sau semisferic─â (la turci), alc─âtuit─â dintr-un schelet din z─âbrele de lemn ├«n form─â de cerc, acoperit cu p├ósl─â. ÔÇô Din rus. iurta.
i├║rt─â s. f., g.-d. art. iurtei; pl. i├║rte
i├║rt─â s. f., g.-d. art. i├║rtei; pl. i├║rte
IÚRTĂ s.f. Colibă din pâslă, din piei etc., folosită de nomazii din Asia Centrală. [< rus. jurta].
IÚRTĂ s. f. colibă din pâslă, din piei etc. folosită de nomazii din Asia Centrală. (< rus. iurta)
I├ÜRT─é ~e f. (la popoarele nomade din Asia Central─â) Locuin╚Ť─â demontabil─â, de form─â conic─â sau semisferic─â, acoperit─â cu p├ósl─â, rogojini sau piei. /<rus. jurta

Iurt─â dex online | sinonim

Iurt─â definitie

Intrare: iurt─â
iurt─â substantiv feminin