iuncăr definitie

15 definiții pentru iuncăr

IÚNCĂR s. m. v. iuncher.
IÚNCHER, iuncheri, s. m. 1. (În vechea terminologie a unor armate) Elev al unei școli militare; cadet. 2. Mare proprietar de pământ provenit din nobilimea militară germană. [Var.: iúncăr s. m.] – Din rus. ĭunker, germ. Junker.
IÚNCĂR s. m. v. iuncher.
IÚNCHER, iuncheri, s. m. 1. (În vechea terminologie a unor armate) Elev al unei școli militare; cadet. 2. Mare proprietar de pământ provenit din nobilimea militară germană. [Var.: iúncăr s. m.] – Din rus. ĩunker, germ. Junker.
IÚNCĂR s. m. v. iuncher.
IÚNCHER, iuncheri, s. m. (Și în forma iuncăr, răspîndit mai ales în fosta Austro-Ungarie, în Germania și în Rusia țaristă) Cadet. În casa Pătrăcesei ședea un tinerel, un iuncher. SADOVEANU, P. 105. Călcau semeți iuncări cu prea sclipitoare fireturi la epoleți. C. PETRESCU, A. R. 7. – Variantă: iúncăr s. m.
iúncher s. m., pl. iúncheri
iúncher s. m., pl. iúncheri
IÚNCHER s. (MIL.) cadet. (~ul se pregătea spre a deveni ofițer.)
IÚNCHER s.m. 1. (În trecut în unele armate) Elev al unei școli militare; cadet. 2. Membru al clasei moșierilor germani. [< rus. junker, germ. Junker].
IÚNCHER s. m. 1. (în trecut, în unele armate) elev al unei școli militare; cadet. 2. membru al clasei moșierilor germani. (< rus. junker, germ. Junker)
iúncăr (iúncări), s. m. – Cadet. Germ. Junker, prin intermediul rus. junker. Sec. XIX, înv.
iuncăr m. cadet (în vechia terminologie militară). [Nemț. JUNKER].
ĭúncher m. (rus. ĭúnker, d. germ. junker, tînăr nobil, d. jung, tînăr, și herr, domn, nobil). Tînăr nobil care (pînă pin timpu luĭ Cuza) îșĭ făcea stagiu de soldat în ainte de a deveni ofițer. – Și ĭúncăr (după germ.). V. cadet.
IUNCHER s. (MIL.) cadet. (~ se pregătea spre a deveni ofițer.)

iuncăr dex

Intrare: iuncher
iuncher substantiv masculin
iuncăr