iulus definitie

6 definiții pentru iulus

IÚLUS s. (ENTOM.; Iulus terrestris) șarpe-orb.
IÚLUS s.n. (Biol.) Miriapod cu corp cilindric care se hrănește cu vegetale și care, în caz de pericol, se răsucește în spirală. [< fr. iule, cf. gr. ioulos – scolopendră].
IÚLUS s. n. miriapod cu corp cilindric care se hrănește cu vegetale și care, în caz de pericol, se răsucește în spirală. (< lat. iulus)
Ascanius (sau Iulus), fiul lui Aeneas și al Creusei. A fost luat de tatăl său din Troia incendiată și purtat în peregrinările acestuia pînă în Italia. Acolo, după moartea lui Aeneas, a întemeiat cetatea Alba-Longa, peste care a domnit. Era considerat drept întemeietorul gintei Iulia.
Iulus, denumire purtată de Ascanius, fiul lui Aeneas (v. Ascanius).
IÚLUS ({s} gr. iulos „scolopendră”) s. m. Miriapod lung de câțiva cm, cu corp cilindric și cu câte două perechi de picioare pe majoritatea segmentelor (Iulus terrestris); trăiește în frunzarul pădurilor, sub pietre etc. Sin. Șarpele orb.

iulus dex

Intrare: iulus
iulus substantiv neutru