Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 951000:

iuí, iui, vb. intranz. – A striga, a chiui: „...nu știu unde a fost ea slujnică și s-a dus într-o noapte și a iuit” (Bilțiu, 1999: 182; Săliștea de Sus). – Din iu, interj. „strigăt repetat la horă” (formă onomatopeică) + suf. -ui (după chiui) (DEX, MDA).

Iuit dex online | sinonim

Iuit definitie

Creare CV Creare CV