iuit definitie

2 intrări

16 definiții pentru iuit

IUÍ, iui, vb. IV. Intranz. (Rar) A chiui. [Pr.: -i-u-] – Iu + suf. -ui (după chiui).
IUÍT, iuituri, s. n. (Rar) Chiuit. [Pr.: -i-u-] – V. iui.
IUÍ, íui, vb. IV. Intranz. (Rar) A chiui. [Pr.: i-u-i] – Iu + suf. -ui (după chiui).
IUÍT, iuituri, s. n. (Rar) Chiuit. [Pr.: -i-u-] – V. iui.
IUÍ, iui, vb. IV. Intranz. A chiui.
IUÍT, iuituri, s. n. Chiuit. Vreunul mai țanțoș începe o chiuitură... Dar după două-trei versuri o sfîrșește într-un iuit aspru, istovit. REBREANU, I. 12.
iuí (a ~) (rar) (i-u-) vb., ind. prez. 3 íuie, imperf. 3 sg. iuiá; conj. prez. 3 să íuie
iuít (rar) (i-u-) s. n., pl. iuíturi
iuí vb. (sil. i-u-), ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. íuie, imperf. 3 sg. iuiá
iuít s. n. (sil. i-u-), pl. iuíturi
IUÍ vb. v. chioti, chiui, hăuli, striga, țipa.
IUÍT s. v. chiot, chiu, chiuit, chiuitură, hăulire, hăulit, hăulitură, strigăt, țipăt.
iui vb. v. CHIOTI. CHIUI. HĂULI. STRIGA. ȚIPA.
iuit s. v. CHIOT. CHIU. CHIUIT. CHIUITURĂ. HĂULIRE. HĂULIT. HĂULITURĂ. STRIGĂT. ȚIPĂT.
iuí, iui, vb. intranz. – A striga, a chiui: „...nu știu unde a fost ea slujnică și s-a dus într-o noapte și a iuit” (Bilțiu, 1999: 182; Săliștea de Sus). – Din iu, interj. „strigăt repetat la horă” (formă onomatopeică) + suf. -ui (după chiui) (DEX, MDA).
iuí, iui, vb. intranz. – A striga, a chiui. – Din iu, interj. „strigăt repetat la horă” (formă onomatopeică).

iuit dex

Intrare: iui
iui verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a
  • silabisire: i-u-
Intrare: iuit
iuit substantiv neutru
  • silabisire: i-u-