iui definitie

9 definiții pentru iui

IUÍ, iui, vb. IV. Intranz. (Rar) A chiui. [Pr.: -i-u-] – Iu + suf. -ui (după chiui).
IUÍ, íui, vb. IV. Intranz. (Rar) A chiui. [Pr.: i-u-i] – Iu + suf. -ui (după chiui).
IUÍ, iui, vb. IV. Intranz. A chiui.
iuí (a ~) (rar) (i-u-) vb., ind. prez. 3 íuie, imperf. 3 sg. iuiá; conj. prez. 3 să íuie
iuí vb. (sil. i-u-), ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. íuie, imperf. 3 sg. iuiá
IUÍ vb. v. chioti, chiui, hăuli, striga, țipa.
iui vb. v. CHIOTI. CHIUI. HĂULI. STRIGA. ȚIPA.
iuí, iui, vb. intranz. – A striga, a chiui: „...nu știu unde a fost ea slujnică și s-a dus într-o noapte și a iuit” (Bilțiu, 1999: 182; Săliștea de Sus). – Din iu, interj. „strigăt repetat la horă” (formă onomatopeică) + suf. -ui (după chiui) (DEX, MDA).
iuí, iui, vb. intranz. – A striga, a chiui. – Din iu, interj. „strigăt repetat la horă” (formă onomatopeică).

iui dex

Intrare: iui
iui verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a
  • silabisire: i-u-