iugăr definitie

14 definiții pentru iugăr

IÚGĂR, iugăre, s. n. Veche unitate de măsură pentru suprafețe agrare, folosită în Transilvania, egală cu 0,5775 ha. [Var.: júgăr s. n.] – Din lat. jugerum.
JÚGĂR s. n. v. iugăr.
IÚGĂR, iugăre, s. n. Veche unitate de măsură pentru suprafețe agrare, folosită în Transilvania, egală cu 0,5775 de hectare. [Var.: júgăr s. n.] – Din lat. jugerum.
JÚGĂR s. n. v. iugăr.
IÚGĂR, iugăre, s. n. (Transilv.) Unitate de măsură pentru aria terenurilor agrare, egală cu 5775 m2 sau 1600 de stînjeni pătrați. Îi vînduse la licitație căsuța și cele patru jugăre de pămînt. VORNIC, P. 20. – Scris și: (învechit) juger, pl. jugere (BĂLCESCU, O. II 122). – Variantă: júgăr s. n.
JÚGĂR s. n. v. iugăr.
JÚGER s. n. v. iugăr.
iúgăr s. n., pl. iúgăre
iúgăr s. n., pl. iúgăre
iúgăr (iúgăre), s. n. – Măsură de suprafață, egală cu 0,57 hectare. Lat. iugerum (sec. XVIII). În Trans., înv.
júger, jugéri, s.n. (înv.) V. iúgăr.
juger n. 1. pogon la Romani (cam cât poate ara o pereche de boi într’o zi); 2. măsură de suprafață ce coprindea vró patru ari: spațiu de două jugere BĂLC.
* júger n., pl. e (lat. júgerum și juger). O măsură agrară la Romanĭ egală, în epoca clasică, cu 2.682 de metri pătrațĭ. – Fals jugăr (Trans.).
íugăr, iugăre, s.n. – (înv.) Unitate de măsură pentru suprafețe, egală cu 0,57 ha, utilizată în Transilvania. – Lat. iugerum „măsură agrară de aprox. 25 ari” (sec. XVIII) (DER, DEX. MDA).

iugăr dex

Intrare: iugăr
jugăr substantiv neutru
juger substantiv neutru
iugăr substantiv neutru