iuft definitie

11 definiții pentru iuft

IUFT s. n. Piele groasă de bovine tăbăcită vegetal cu coajă de stejar și de mesteacăn și impermeabilizată cu ulei de mesteacăn, întrebuințată pentru fețe de încălțăminte. – Din rus. iuft.
IUFT s. n. Piele groasă de bovine tăbăcită vegetal cu coajă de stejar și de mesteacăn și impermeabilizată cu ulei de mesteacăn, întrebuințată pentru fețe de încălțăminte. – Din rus. iuft.
IUFT s. n. Piele groasă (de vițel, de bou sau de bivol) tăbăcită și impregnată cu ulei de mesteacăn (ceea ce îi dă un miros caracteristic). Trăsura se înfundă în ploaia zbătută de vînt, legănîndu-se în arcuri... În coșul de piele cu miros de iuft, picăturile bombăneau. C. PETRESCU, R. DR. 206. Aproape de crăciun, Pavel făcu o păreche de ciubote de iuft vărului mieu. CREANGĂ, A. 103. Tabacii se ocupă cu cumpăratul pieilor verzi și cu lucratul lor, prefăcîndu-le în iuft. I. IONESCU, M. 701.
iuft s. n.
iuft s. n.
IUFT s. (înv. și reg.) teletin. (Cizme de ~.)
iúft (-turi), s. n. – Piele groasă de bovine întrebuințată pentru fețe de încălțăminte. Rus. juft (Cihac, II, 152; Tiktin; DAR), cf. pol. jucht.
IUFT n. Piele groasă tăbăcită de bovine, din care se fac fețe de încălțăminte. [Monosilabic] /rus. juft
iuft n. piele groasă rusească (de bou și de bivol): ciubote de iuft CR. ║ adv. lipsit, sărăcuț: rămânem iuft de parale PANN [Rus. ĬUFTŬ].
ĭuft n., pl. urĭ (rus. ĭuftĭ și ĭuhtĭ, d. turc. čift, čüft, dial. ĭuft, păreche, fiind-că peile de ĭuft se vindeaŭ păreche, ĭar acesta d. pers. ğuft, ğift, păreche. D. rus. vine pol. jucht, juchta, germ. jucht, juchten și -ften și ol. jucht, jugt. [Bern. 1, 156]. V. ciflic). Un fel de pele rusească tăbăcită cu dohot: cizme de ĭuft. V. teletin.
IUFT s. (înv. și reg.) teletin. (Cizme de ~.)

iuft dex

Intrare: iuft
iuft substantiv neutru