iudeu definitie

12 definiții pentru iudeu

IUDÉU, iudei, s. m. Persoană care făcea parte din populația Iudeii antice sau era originară de acolo. ♦ (Înv.) Evreu. – Din sl. Ijudeĭ.
IUDÉU, iudei, s. m. Persoană care făcea parte din populația de bază a Iudeii sau era originară din Iudeea. ♦ (Înv.) Evreu. – Din sl. Ijudeĩ.
iudéu s. m., art. iudéul; pl. iudéi, art. iudéii
iudéu s. m., art. iudéul; pl. iudéi, art. iudéii
iudéu (iudéi), s. m. – Evreu. Gr. ’Iουδαῖος, în parte prin intermediul sl. Ijudej. Sec. XVI. – Der. iudeesc, adj. (iudaic); iudeian, adj. (înv., evreu).
IUDÉU ~i m. Persoană care făcea parte din populația de bază a Iudeii. /<sl. Ijudei
Iudei m. pl. nume dat vechilor Evrei, locuitori din Iudea.
iudeu a. ce ține de Iudea. ║ m. locuitor în Iudea.
Philon (Iudeu) m. învățat din Alexandria, care căută să combine judaismul cu filozofia greacă (20-50 d. Cr.).
ĭudéŭ m. (vsl. Iĭudéĭ, ngr. ĭudéos, vgr. Iudaîos, lat. Iudaeus). L. V. Jidan. – Fem. ĭudeĭancă, pl. ĭence.
FILON din Alexandria (FILON IUDEUL) (c. 490-566), filozof mistic grec. Șeful școlii iudeo-alexandrine. A interpretat alegoric „Vechiul Testament” prin prisma filozofiei grecești și a influențat neoplatonismul și creștinismul prin doctrina sa despre „Logos”, conceput ca mediator între Dumnezeu și lume.
iudéu, iudei s. m. Persoană care făcea parte din populația de bază a Iudeii sau era originară de acolo; israelit. ♦ (Înv.) Evreu. ◊ Împăratul iudeilor = Iisus Hristos. – Din sl. ijudeĭ.

iudeu dex

Intrare: iudeu
iudeu substantiv masculin