12 definiții pentru iudeu
IUDÉU, iudei,
s. m. Persoană care făcea parte din populația Iudeii antice sau era originară de acolo. ♦ (
Înv.) Evreu. – Din
sl. Ijudeĭ. IUDÉU, iudei,
s. m. Persoană care făcea parte din populația de bază a Iudeii sau era originară din Iudeea. ♦ (
Înv.) Evreu. – Din
sl. Ijudeĩ. iudéu s. m.,
art. iudéul;
pl. iudéi,
art. iudéii
iudéu s. m., art. iudéul; pl. iudéi, art. iudéii iudéu (iudéi), s. m. – Evreu.
Gr. ’Iουδαῖος, în parte prin intermediul
sl. Ijudej.
Sec. XVI. –
Der. iudeesc,
adj. (iudaic); iudeian,
adj. (
înv., evreu).
IUDÉU ~i m. Persoană care făcea parte din populația de bază a Iudeii. /<sl. Ijudei Iudei m. pl. nume dat vechilor Evrei, locuitori din Iudea.
iudeu a. ce ține de Iudea. ║ m. locuitor în Iudea.
Philon (Iudeu) m. învățat din Alexandria, care căută să combine judaismul cu filozofia greacă (20-50 d. Cr.).
ĭudéŭ m. (vsl. Iĭudéĭ, ngr. ĭudéos, vgr. Iudaîos, lat. Iudaeus). L. V. Jidan. – Fem.
ĭudeĭancă, pl. ĭence.
FILON din Alexandria (FILON IUDEUL) (c. 490-566), filozof mistic grec. Șeful școlii iudeo-alexandrine. A interpretat alegoric „Vechiul Testament” prin prisma filozofiei grecești și a influențat neoplatonismul și creștinismul prin doctrina sa despre „Logos”, conceput ca mediator între Dumnezeu și lume. iudéu, iudei s. m. Persoană care făcea parte din populația de bază a Iudeii sau era originară de acolo; israelit. ♦ (Înv.) Evreu. ◊ Împăratul iudeilor = Iisus Hristos. – Din sl. ijudeĭ. Iudeu dex online | sinonim
Iudeu definitie
Intrare: iudeu
iudeu substantiv masculin